Editura Antet a marcat anul trecut pe piata editoriala cu o aparitie eveniment: doua carti ale marelui ganditor italian Julius Evola, din pacate, probabil datorita orientarii lor traditionale, nereceptate la justa importanta de comentatorii de carte autohtoni. Este vorba de „Revolta impotriva lumii moderne” (prima editie italiana: 1934), lucrarea evoliana fundamentala, la prima aparitie in romaneste (traducere din italiana Cornel Nicolau), si de reeditarea cu „Oamenii si ruinele” (prima editie italiana: 1953), insotita de brosura „Orientari” (prima editie italiana: 1950), traducere: Mariana Adamesteanu si Mihaela Manea-Busuioc. Traducatorii folosesc editiile cele mai recente, aparute in ultimii ani la Edizioni Mediterranee, ceea ce permite ca textul lucrarii propriu-zise sa fie imbogatit cu anexe la randul lor foarte interesante. Astfel, „Revolta impotriva lumii moderne” (editia a patra revazuta: 1998) se bucura de o nota introductiva a editorului, nimeni altul decat bine cunoscutul scriitor Gianfranco de Turris, de un studiu introductiv („Evola sau victoria Revoltei”) semnat de Claudio Rise si de bibliografiile fiecarui capitol aduse la zi de catre colectivul de redactori, iar „Oamenii si ruinele” (editia a cincea in italiana: 2001) de, iarasi, o lunga introducere a ingrijitorului editiei (probabil tot Gianfranco de Turris), de un studiu introductiv („Julius Evola Ð Reactionar radical si metafizician angajat”) semnat de francezul Alain de Benoist, unul dintre cei mai importanti autori ai Dreptei actuale, si de patru articole scrise de Evola in fierbintii ani 1968-69; in plus, ambele carti contin prefetele si introducerile scrise de Evola si de editori la diversele reeditari ale cartilor.
Cu toata incarcatura exploziva a multora dintre afirmatiile evoliene si indiferent daca cel care citeste e de acord sau nu cu ideile expuse, nu se poate nega importanta cartilor si anvergura personalitatii intelectuale a lui Evola (neaparat aceste doua lucrari trebuie completate cu „Metafizica sexului”, aparuta in doua editii la Humanitas), precum si oportunitatea salutara a gestului editorial. Sigur ca volumele trebuie citite cu creionul in mana, dar pentru cei mai carcotasi sa citam din incheierea de la „Revolta…”: „Occidentul ar putea fi salvat numai de (…) o noua constiinta a unitatii europene”. Asa ca „evanghelistii” transformarii Europei intr-o imensa birocratie ar trebui sa citeasca si aceste pagini, pentru a intelege ce le lipseste proiectului lor.
