De cand l-am cunoscut am avut o reprezentare umana concreta a legendei hasidice care vorbeste despre cei 36 de intelepti care sustin lumea. Este vorba, se stie, despre un numar, mereu acelasi, de oameni de obicei foarte umili, care trec nestiuti pe langa noi, prin discretia si preocuparile lor banale, dar pe a caror sfintenie se bazeaza echilibrul si supravietuirea acestei lumi.
Am realizat apoi ca deja il stiam demult din diferite conferinte ori cenacluri la care participaseram impreuna, sau cine stie de unde… Dar discretia unui om ca el iti atrage atentia abia dupa minima dezvoltare a simturilor spirituale. Vei inflori launtric "asimtirea" – vorba atat de draga lui Vasile Lovinescu, cel care i-a fost marele indrumator – si-l vei vedea si pe Florin Mihaescu.
Este unul dintre putinii exegeti ai lui Shakespeare din cultura romana. Dar a trecut aproape nestiut pe langa confrati, cartile dedicate marelui dramaturg nu au fost promovate si receptate cum ar fi meritat. Poate si pentru ca au fost editate, deocamdata, la edituri la fel de discrete: Rosmarin si Pontifex. Tot la Editura Pontifex, alaturi de Roxana Cristian, celalalt discipol al maestrului de la Falticeni, a editat aproape integral opera lui Vasile Lovinescu, autor pe cat de putin citit pe atat de barfit.
Cartile sale despre Vasile Lovinescu sunt sine qua non pentru buna calibrare fata de o personalitate si o miscare care nu a lasat indiferenti oameni insemnati ai culturii romane – de la Mircea Eliade si Pr. Mihail Avramescu, pana la Vilgil Candea si Andrei Plesu. Florin Mihaescu nu practica excesele de care sunt acuzati fie pe drept, fie pe nedrept, admiratorii lui Rene Guenon. Este echilibrat in tot ceea ce face. Cartile sale despre Shakespeare ar merita citite si chiar traduse, fiindca autorul face unul dintre rarele eforturi (la noi) de a-l citi pe acesta in cheia esoterismului de cea mai autentica inspiratie. Cartile sale despre crestinism au nevoie de lecturi lipsite de prejudecati, in duhul rugii neincetate, si a si fost apreciat ca atare de o personalitate precum Pr. Andrei Scrima.
Daca vorbesc cuiva despre monahismul alb am in minte imaginea lui Florin Mihaescu. Fiindca arareori in viata ai prilejul sa te intalnesti cu oameni care sa traiasca cu indaratnicie si frumusete in traditia lor, respectand realmente precum un monah exigentele crestine dar care sa vietuiasca in acelasi timp in lume. Viata sa ingereasca a avut parte de orientarea spre marea Traditie, orientare venita, iata, de undeva de la Falticeni, din partea unui alt intelept ascuns, Vasile Lovinescu.
Zilele acestea a implinit 85 de ani am realizat ca el este si ramane ingerul de la fereastra dinspre Falticeni unde spiritul Traditiei continua sa dainuie.
