Şeful Misiunii Militare Franceze din România a fost foarte iubit de camarazii săi români, iar o comună
din Transilvania poartă numele său.
Chiar dacă acum, românii sunt ironizaţi de bufonii francezilor, au existat o serie de momente în care francezii şi-a vărsat sângele pentru România. Iar unul dintre marii prieteni ai românilor a fost generalul Henri Mathias Berthelot.
Cum a reorganizat armata română
Generalul Henri Mathias Berthelot a fost unul dintre cei mai capabili absolvenţi ai prestigioasei şcoli militare Saint-Cyr. El şi-a început cariera militară în Algeria, la Tonkin şi Annam. După ce a căpătat experienţă practică în comandarea unor importante unităţi militare, Henri Mathias Berthelot a fost rechemat în Hexagon, iar din anul 1907, a fost desemnat să lucreze la Marele Stat Major. Aici, el a început să lucreze cu marele erou al Primului Război Mondial, Joffre.
La izbucnirea marii conflagraţii mondiale, Henri Mathias Berthelot a devenit şeful statului major al lui Joffre. El s-a numărat printre cei mai buni comandanţi militari din timpul primei bătălii de pe Marna. Generalul francez a primit apoi comanda rezervelor de la Soissons, apoi a devenit şef de divizie şi a fost promovat comandant de corp de armată. Henri Mathias Berthelot s-a făcut remarcat drept unul dintre cei mai buni comandanţi militari francezi. Drept urmare, în anul 1916, Henri Berthelot a fost numit la comanda Misiunii Militare Franceze, trimisă în România, pentru a ajuta la refacerea armatei regale române, decimată şi dezorganizată ca urmare a înfrângerilor din ultima parte a anului 1916. Timp de şase luni, în perioada ianuarie-iunie 1917, Henri Berthelot a reuşit să ridice moralul soldaţilor români şi să transforme armata regală dintr-o structură dezorganizată într-o forţă militară redutabilă, capabilă să oprească armatele germană, austro-ungară şi bulgară, conduse de unul dintre cei mai pricepuţi războinici germani, feldmareşalul von Mackensen.
Armata română a fost dotată cu echipament modern, furnizat de aliaţii săi, Franţa şi Regatul Unit al Marii Britanii. Ca organizare, cei 400.000 de ostaşi români au fost împărţiţi în două armate, intercalate între trei armate ruseşti, care cuprindeau un milion de oameni. Greul luptelor a rămas pe umerii românilor, în condiţiile în care multe unităţi militare ruseşti, cuprinse de febra bolşevismului, părăseau frontul. În aceste clipe grele, s-au remarcat generalii români Alexandru Averescu, Constantin Cristescu şi Eremia Grigorescu, dar şi bravura Armatei Regale Române ori devotamentul Reginei Maria, care i-a îngrijit pe soldaţii răniţi ori bolnavi. În momentul capitulării Rusiei în faţa Puterilor Centrale, România a fost obligată să ceară pace, însă această pace nu a fost niciodată ratificată de Regele Ferdinand I, zis „cel Loial”. Iar armata română a fost în măsură să reia ofensiva în anul 1918 şi să înfrângă armata bolşevică maghiară, care pornise o ofensivă în Transilvania, un an mai târziu, când românii au ocupat Budapesta. În acest context, generalul francez a fost primit în Capitala Unirii, Alba Iulia, ca un adevărat erou.
Un român de onoare
Henri Berthelot a continuat să se bată pentru interesele românilor şi după ce a plecat înapoi la Paris. În data de 11 noiembrie 1919, când trupele române defilau la Paris, el i s-a adresat generalului Ferdinand Foch, care privea ostaşii români: „Foch, salutaţi-i! Fac parte din familie!”. Pentru imensele sale merite, generalul francez a fost decorat de Regele Ferdinand I şi de Parlamentul României. El a fost declarat drept cetăţean de onoare al României. Întocmai ca şi ceilalţi soldaţi de pe frontul de Est, Henri Berthelot a fost împroprietărit ca urmare a reformei agrare. El a primit un lot de pământ şi o locuinţă. În anul 1926, Henri Berthelot a devenit membru al Academiei Române. Marele prieten al României a murit în anul 1931. Ca un ultim semn de dragoste, el şi-a lăsat întreaga sa avere Academiei Române.