Unul dintre cele mai vechi obiceiuri din Transilvania, înstruţatul boului, reprezintă o tradiţie păstrată cu sfinţenie de Rusalii, în multe comunităţi din Transilvania. Rădăcinile tradiţiei datează din epoca precreştină, iar satele care păstrează obiceiul sunt comunităţi agrare. Aceste comunităţi sunt încurajate de etnologi să păstreze această tradiţie sau să o reia, dacă ele au renunţat la acest obicei.
Mândria locului, în Batin
Unul dintre cei care se luptă pentru salvarea obiceiului este etnologul Eugen Ţepeş. El a decis să îi facă pe oameni să se mândrească cu această tradiţie, drept urmare a organizat un ritual de înstruţare a boului, în incinta Muzeului Etnografic al Transilvaniei, ceea ce a stârnit mare interes din partea clujenilor. Protagonişti au fost sătenii din Batin, comuna Unguraş. ”Am încercat să reconstituim un obicei tradiţional, împănatul boului sau boul înstruţat, cum se mai numeşte în anumite subzone etnografice ale Transilvaniei. În satul Batin are loc de zeci de ani acest obicei, în fiecare an, de Rusalii”, a spus Eugen Ţepeş. ”Analizând puţin simbolurile şi ritualurile care compun acest ceremonial, tragem concluzia că era dedicat zeului solar, iar scopul său era acela de a aduce sănătate oamenilor şi belşug recoltelor”, mai spune Eugen Ţepeş, citat de www.clujtoday.ro. În Batin, în fiecare an, toată suflarea se adună în centrul satului pentru a urmări parada sau corrida boului împănat. Obiceiul este păstrat şi în Mintiu Gherlii, pe Valea Someşului Mic, dar şi pe Valea Ţibleşului.
Origine precreştină
Eugen Ţepeş crede că originea ceremonialului se află în istoria dacilor, chiar dacă Rusaliile au o origine romană, Rosalia. Cel mai vrednic fecior din sat alegea un bou frumos, de obicei cel care, primpvara, trăgea prima brazdă. Boul era lăsat peste noapte într-o poiană, pentru a se purifica, în timp ce era păzit de fecior. Apoi, dimineaţa, era spălat cu apă neîncepută. Boul era apoi împodobit cu pene de struţ sau de păun, cu cergi ori feţe de masă, iar apoi se forma un alai. Feciorul cel mai vrednic era însoţit de voinici, călare sau pe jos, care purtau pălării împodobite cu flori şi cu pene, dar şi obrăzare de cireş, pentru a nu fi recunoscuţi de spiritele rele pe care le goneau din sat.
Anumite părţi ale ritualului seamănă cu corrida spaniolă, iar istoricii cred că acest lucru poate fi explicat prin moştenirea comună, romană şi celtică, a celor două popoare, român şi spaniol. Faptul că în Transilvania, alături de traci şi, apoi, de daci, au trăit şi triburi sarmatice şi celtice este un lucru dovedit de arheologi. Iar boul sau taurul era un animal mitologic pentru celţi, de aceea ceremonii în care este implicat acest animal au supravieţuit în Spania, în sudul Franţei, dar şi în Transilvania.
Tradiţie romană?
Însă există şi voci care spun că tradiţia împănatului boului este una romană. Inclusiv faptul că la înstruţat este folosit acelaşi bou care a tras prima brazdă aduce aminte de ritualul roman al consacrării pământului, când cel care trăgea în mod ceremonial prima brazdă era pontifex, un preot al comunităţii. Oricum ar fi, rămâne certitudinea vechimii acestui obicei, păstrat de două milenii în comunităţile ardeleneşti.
Explicaţie foto: Eugen Ţepeş a organizat ritualul înstruţării boului la Cluj-Napoca
