Unul dintre miturile care îi însufleţeşte de sute de ani pe căutătorii de comori este cel al comorii domnitorului Constantin Brâncoveanu. În epocă, la începutul secolului al XVIII-lea, voievodul muntean era unul dintre cei mai bogaţi principi ai Europei. Imensa sa bogăţie a stârnit pizmă şi, în mare măsură, a contribuit şi la mazilirea lui Constantin Brâncoveanu. Trădat de boieri, scos din domnie de imbrohorul trimis de sultanul otoman, Constantin Brâncoveanu a fost luat prizonier împreună cu fiii şi cu ginerele său şi duşi la Istanbul. Acolo, el a fost torturat, pentru a dezvălui turcilor locul unde şi-ar fi ascuns imensa sa comoară. În cele din urmă, cu toţii au fost martirizaţi, iar la trei secole după decapitarea lor, Biserica Ortodoxă Română i-a ridicat la cinstea altarelor. Însă în urma acestei tragedii nu a rămas doarfaima de sfinţenie a Brâncovenilor, ci şi febra căutării comorilor ascunse de către voievod.
Zona Baia de Aramă este unul dintre locurile în care căutătorii de comori răscolesc măruntaiele pământului de sute de ani, cu speranţa că vor pune mâna pe tezaurul voievodal. Săpăturile ilegale continuă şi azi.
În acest context, arheologul clujean Gheorghe Petrov, specialist în arheologie medievală şi contemporană, reprezentant al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, a fost solicitat să realizeze un diagnostic arheologic în incinta mănăstirii Sfinţii Voievozi din Baia de Aramă. Solicitarea a venit după ce, potrivit mărturiilor localnicilor, din anul 1997, au început căutări febrile ale comorii lui Brâcoveanu, iniţiate de către anumiţi preoţi ai locului, în asociere cu alte persoane interesate. Localnicii spun că, în zidul bisericii, un preot ar fi descoperit un document emis de Constantin Brâncoveanu, care face referire la locul unde a fost depozitat tezaurul voievodal şi care s-ar afla sub lăcaşul de cult. Concret, arheologul Gheorghe Petrov spune că ”operaţiunea de diagnosticare arheologică presupunea verificarea existenţei unei cavităţi subterane în zona bisericii, pătrunderea printr-un orificiu deschis în stâncă şi introducerea unui endoscop subteran, pentru a vizualiza interiorul cavităţii”. Arheologul clujean a obţinut aprobările necesare. Este pentru prima dată când un specialist face această verificare pe cale legală şi în interesul statului român.
El a săpat un şanţ, cu ajutorul unui excavator, lucru permis într-un diagnostic arheologic, după care a început forarea stâncii, însă a fost oprit cu ajutorul unor presiuni exercitate de către reprezentanţii Episcopiei Ortodoxe a Severinului şi Strehaiei. Unii dintre localnici sunt de părere că Biserica se opune cu atâta îndârjire aflării adevărului despre comoara lui Brâncoveanu pentru că, probabil, sutele de kilograme de metal preţios sunt o miză uriaşă, care îi tentează chiar şi pe unii clerici care au depus jurământ de sărăcie. Pe şantierul arheologic au descins reprezentanţi ai mai multor autorităţi, care au făcut exces de zel în tentativa de a-i convinge pe arheologi să renunţe ”de bună voie” la stabilirea unei concluzii legate de cercetarea arheologică. Printre funcţionarii care au mers în zona şantierului se numără reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean pentru Muncă, ai Inspectoratului Teritorial în Construcţii, ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie, dar şi ai Episcopiei Ortodoxe a Severinului şi Strehaiei, secondaţi de autorităţile locale, care au format un adevărat grup de presiune. Inspectorii instituţiilor de stat au luat la purecat actele firmei care furnizase gratuit echipamentele pentru săpături. În cele din urmă, şeful echipei de arheologi, Gheorghe Petrov, a decis să sisteze săpăturile, după ce incinta mănăstirii se transformase într-un adevărat teatru de război psihologic, în care blestemele proferate de unele măicuţe alternau cu încercările de intimidare venite din partea autorităţilor. Astfel, ca urmare a opoziţiei clericilor, aflarea adevărului în legătură cu comoara lui Brâncoveanu a fost amânată.
