Domnitorul Moldovei este considerat, atât în România, cât şi în Ucraina, un erou de poveste.
Câteodată, romanul istoric se impune în conştiinţa publică mai mult decât realitatea. Este cazul unuia dintre domnitorii Moldovei, Ioan al IV-lea Sarpega, care s-a transformat, sub pana lui Mihail Sadoveanu într-un soi de D’Artagnan al românilor, dacă poate fi făcută o comparaţie între romanele lui Alexandre Dumas şi cele ale scriitorului român. Ioan al IV-lea Sarpega este mult mai cunoscut cu supranumele pe care i l-au dat contemporanii săi: Nicoară Potcoavă. Acesta a dobândit tronul Moldovei într-o perioadă istorică tulbure, după ce fratele său, Ion Vodă Armeanul, cunoscut şi drept Ion Vodă cel Cumplit, a pierit ucis de turci, după o adevărată epopee a luptelor Moldovei împotriva turcilor şi tătarilor, sfârşită tragic prin trădarea boierilor conduşi de Irimie Golia, pârcălabul de Hotin.
Ioan al IV-lea Sarpega a scăpat din masacrul în care a pierit o mare parte a oastei fratelui său, în 1574. S-a refugiat între cazacii de la Nipru, din Siciul Zaporojean, unde vitejia, forţa şi inteligenţa lui l-au transformat rapid într-un adevărat erou al cazacilor, cu ajutorul cărora a şi dobândit tronul Moldovei. De atunci, fie că este amintit sub numele de Ioan Sarpega, fie sub numele de Ioan al IV-lea Potcoavă, fie ca Nicoară Potcoavă ori ca Ioan Pidkova, cum îi spun ucrainenii, a devenit un erou popular, amintit în cântecele de vitejie şi în legendele despre cazacii de pe Nipru.
Cine a fost Nicoară Potcoavă în realitate
Romanul lui Mihail Sadoveanu, intitulat „Nicoară Potcoavă”, îl prezintă pe domnitorul Moldovei drept fratele mai mic al lui Ion Vodă cel Cumplit, care se întoarce în fruntea cazacilor şi a credincioşilor oşteni moldoveni ai fratelui său pentru a-i pedepsi pe trădători. Inclusiv pe domnitorul Petru Şchiopul, instalat în locul lui Ion Vodă cel Cumplit.
Nicoară Potcoavă era fiul unei armence, Sarpega, una dintre frumoasele Europei de Est, şi ea amintită în legendele cazacilor. Nicoară era supranumit în tinereţe Creţul, pentru că moştenise părul bogat şi cârlionţat al mamei sale. Se pare că nu era os domnesc ca şi Ion Vodă cel Cumplit, după care, potrivit istoricilor, nu ar fi fost frate decât după mamă. Însă Nicoară Potcoavă nu era mai puţin îndrăzneţ decât fratele său. Forţa sa neobişnuită, de om care putea rupe potcoava de cal cu mâinile goale, i-a adus supranumele de Potcoavă. În noiembrie 1577, Nicoară Potcoavă, ajutat de pâlcurile de cazaci şi de oştenii moldoveni care au servit sub fratele său, a reuşit o lovitură demnă de marii condotieri ai Europei.
El l-a înlăturat de pe tron pe Petru Vodă Şchiopul în urma unei lovituri fulgerătoare. Însă urcarea sa pe tronul Moldovei i-a iritat pe polonezi, care îl considerau pe Nicoară Potcoavă doar un cazac răsculat şi un uzurpator, cu atât mai mult cu cât Polonia pierduse Hotinul în faţa fratelui acestuia, Ion Vodă cel Cumplit. Tot un cazac răsculat, dar cu destin eroic, exemplar, a fost considerat şi de războinicii din Siciul Zaporojean. Aşa că, imediat după retragerea la iernat a celei mai mari părţi a cazacilor zaporojeni, înainte ca Nicoară Potcoavă să îşi fi putut consolida domnia şi reface armata Moldovei, un podgheaz polonez l-a luat prizonier pe cel care se urcase de doar câteva săptămâni pe tronul Moldovei. Nicoară Potcoavă a fost decapitat de polonezi la 1 ianuarie 1578. A dispărut din istorie şi a intrat în legendă. În urma scurtei sale domnii, au rămas un roman pitoresc şi o sumedenie de legende.
Indiferent că personalitatea sa este revendicată de armeni, de români ori de ucraineni, Nicoară Potcoavă rămâne unul dintre cei mai renumiţi viteji din istoria Europei de Est.
