Soţia regelui Carol I a pus bazele unui sistem modern de caritate, care a venit în ajutorul a zeci de mii de români.
Regina Elisabeta a României a marcat puternic istoria ţării. Deşi a fost o prezenţă publică discretă, ea a influenţat dezvoltarea primului sistem de protecţie socială din societatea românească. Regina Elisabeta şi-a asumat misiunea de a dezvolta instituţii de caritate puternice şi generoase, iar de ajutorul oferit de acestea au beneficiat zeci de mii de români. Acest sistem de instituţii de caritate a fost extrem de eficient în timpul Războiului de Independenţă, când Regina Elisabeta a mobilizat resurse impresionante în ajutorul răniţilor transportaţi de pe front. Această implicare i-a adus reginei apelativul de „mama răniţilor“.
O personalitate puternică
Născută în anul 1843, într-una dintre cele mai cunoscute familii aristocratice germane, Elisabeta a fost fiica lui Hermann, principe de Wied. În anul 1869, ea a venit în România pentru a se căsători cu principele domnitor Carol I, cel care avea să devină primul rege al României. Carol se afla doar de trei ani pe tronul României, o ţară săracă şi înapoiată, aflată sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Căsătoria ei cu principele Carol I nu era deloc pe placul familiei, care nu vedea cu ochi buni aventura românească a tinerei prinţese. Elisabeta a depus eforturi imense pentru a-şi ajuta soţul să modernizeze ţara şi să schimbe imaginea ei. Printre altele, ea a avut o bogată activitate literară sub numele de Carmen Sylva, prin intermediul căreia a încercat să promoveze realităţile româneşti într-o lumină corectă.
Elisabeta i-a protejat pe tinerii creatori de valoare. Ea a încercat să-l sprijine şi pe Mihai Eminescu, însă acesta a refuzat ajutorul financiar ori premiile băneşti oferite de regină datorită faptului că, în calitate de jurnalist, îl criticase dur pe Carol I, iar acceptarea sprijinului oferit de Elisabeta ar fi putut fi interpretată drept o abdicare de la principiile sale.
Fondatoare de spitale
Elisabeta a României s-a evidenţiat în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878. Ea a fondat mai multe spitale destinate răniţilor, servicii de ambulanţă şi a obţinut medicamente pentru cei care aveau de suferit de pe urma războiului. Elisabeta le-a încurajat şi pe doamnele din înalta societate să se implice în acte caritabile. Serviciile sanitare create din iniţiativa Elisabetei au fost deosebit de eficiente, iar ele şi‑au continuat activitatea şi după finalul războiului. Pentru a le ajuta din punct de vedere financiar, în anul 1893 ea a creat Societatea Regina Elisabeta, o organizaţie-umbrelă care finanţa proiectele din domeniul protecţiei sociale. Potrivit statisticilor oficiale, de sprijinul acestei societăţi au beneficiat 17.000 de persoane în fiecare an, care primeau asistenţă medicală şi medicamente gratuite. De asemenea, Societatea Regina Elisabeta a avut un rol important în organizarea asistenţei sanitare de care au beneficiat suferinzii din timpul celui de-al doilea război balcanic, în care armata română a ocupat Sofia, capitala Bulgariei, iar tânărul regat român a obţinut Cadrilaterul.
Îndrăgostită de România
Regina Elisabeta a României şi‑a iubit cu pasiune patria adop-tivă. Printre altele, ea s-a remarcat prin promovarea costumului naţio-nal românesc, pe care l-a purtat cu diferite ocazii. În timp, ea a creat o adevărată modă printre doamnele din înalta societate românească, ce au redescoperit, sub influenţa reginei, frumuseţea costumelor populare. În acest context, Regina Elisabeta a înfiinţat la Sinaia un centru pentru promovarea meşteşugurilor tradiţionale.
De asemenea, ea a făcut un gest extraordinar: şi-a folosit influenţa pentru a impune oprirea în Sinaia a celebrului tren Orient Express. Călătorii din acest tren legendar erau invitaţi la masă şi cazaţi chiar în palatul regal din Sinaia. Astfel, mulţi dintre călători, încântaţi de primirea călduroasă de care se bucurau din partea familiei regale şi impresionaţi de farmecul personal al reginei, ofereau relatări pozitive despre România atunci când se întorceau în ţările lor. Astfel, ca urmare a acestui efort susţinut, în câteva decenii imaginea României s-a schimbat profund. Dacă la urcarea pe tron a lui Carol I România era considerată drept un soi de periferie a Istanbulului, la moartea reginei, în anul 1916, România avea reputaţia unei Belgii a Orientului.
