Degeaba acţiuni de genul „Ziua Pământului”… Bucureştiul rămâne unul dintre cele mai cenuşii oraşe ale ţării şi ale Europei. Nu vorbesc numai despre Capitala europeană cea mai poluată, ci şi despre spaţiul verde care se împuţinează văzând cu ochii. Centura verde din jurul Bucureştiului a fost o promisiune electorală splendidă, dar nerealizată vreodată. Dimpotrivă, sunt decimate zilnic, ilegal, pădurile dimprejurul Capitalei. Grădinile sunt hăcuite pentru a se ridica vile kitschoase şi blocuri de sticlă cenuşie. Locuiesc în sectorul 3, lângă parcul IOR. Este un parc îngrijit, au fost investiţii uriaşe aici. Am însă câteva dileme. De ce atâtea alei inutile, în detrimentul spaţiului verde? De ce la intrarea principală, cea dinspre Baba Novac, continuă mareea pietruirii aleilor? Piatra, granitul cenuşiu, o fi de efect, dar nu poţi merge cu un căruţ cu copilul întrucât rişti să-l hurduci mai rău decât o păţeşti cu maşina pe piatra din Piaţa Charles de Gaulle. Nu le-a spus nici o damă (nevastă, amantă etc.) primarului, consilierilor, funcţionarilor că-şi rupe tocurile pe piatra respectivă? Speram că pietruirea se va opri doar la frumoasa fântână arteziană, dar constat că merge înainte, alungându-te efectiv dintr-o bună bucată de parc. Sunt adeverite bârfele care susţin că toate acestea înseamnă comisioane în buzunarele edililor (cenuşii)? În Bucureşti sunt sugrumaţi prin asfaltare toţi copacii de pe marginea drumului. Micul strat de pământ care revine florilor şi copacilor este redus pe zi ce trece la metrul pătrat din jurul bietului copac care, evident, se va usca. Curăţarea de primăvară a copacilor este făcută habotnic. Zilele acestea am văzut însă reacţia Naturii: copacul tăiat deja, aflat pe asfaltul cenuşiu, s-a răzbunat înflorind…
