În anul 1486, regele Matia Corvin a cerut autorităţilor clujene să permită stabilirea în oraş a ramurii minorite a călugărilor franciscani. Astfel, conducerea oraşului a aprobat construirea în apropierea Turnului Croitorilor, pe uliţa Lupilor, a mănăstirii şi a bisericii finanţate de către regele Matia Corvin.
Sarea, valuta forte a Transilvaniei din secolul al XV-lea
Călugărul Ioan, conducătorul franciscanilor minoriţilor stabiliţi la Cluj, şi maestru al construcţiilor gotice a coordonat şantierul, iar cancelarul pentru minerit din Transilvania a fost însărcinat cu finanţarea acestora. Cantităţi impresionante din sarea provenită de la ocnele din Sic şi Turda au adus profitul necesar ridicării acestei monumentale construcţii în stil gotic târziu. După moartea lui Matia Corvin, construcţia bisericii şi a mănăstirii a fost continuată de Regele Vladislav al II-lea, care a finalizat construcţia ansamblului în 1516. Minoriţii i-au pus hramul Sfintei Maria, dar în momentul în care Reforma a ajuns şi la Cluj, biserica şi chiliile au fost abandonate, iar călugării izgoniţi din oraş.
Un nou început
La venirea pe tronul Transilvaniei a lui Cristofor Báthory, fratele Regelui Poloniei, Ştefan Bathory, un alt ordin romano-catolic a primit permisiunea de a sluji în biserica de pe uliţa Lupilor: ordinul iezuit. Iezuiţii au fondat şi o universitate, cu ajutorul clădirilor adiacente, care a câştigat imediat prestigiu datorită seriozităţii şi implicării călugărilor în actul educaţional. Chiar şi Nicolae Pătraşcu, fiul lui Mihai Viteazul şi al doamnei Stanca, a fost instruit aici.
La venirea pe tron a domnitorului protestant Moise Székely, populaţia a început să distrugă toate edificiile care au aparţinut catolicilor. Nici biserica începută de Matia Corvin nu a rămas neatinsă, iar clujenii au început să devasteze şi să demoleze biserica şi mănăstirea pe care le considerau bastioane ale înrobirii religioase. După distrugerea interiorului şi a acoperişului, oamenii au trecut la demolarea bolţii ogivale. În momentul în care au început să ia pietrele de boltă, aceasta s-a surpat şi omorât paisprezece inşi. Interpretând că este un semn divin, populaţia „răsculată” s-a liniştit, temându-se şi abandonând locul care a devenit o nouă sursă de piatră pentru cei care puteau să se servească liberi din construcţia bisericii şi a mănăstirii.
… şi de la capăt
Principele Gabriel Bethlen a dat biserica reformaţilor calvini în anul 1622, dar la cinci ani de la reintrarea în circuitul cultic, explozia prafului de puşcă adăpostit în turnul Croitorilor din imediata apropiere a afectat structura acesteia. În 1638, principele Gheorghe Rákóczi I a început reconstruirea şi consolidarea bisericii. Trei meşteri din Kurlandia, o regiune de lângă Marea Baltică, care mai cunoşteau tehnica veche a construirii bolţilor au fost angajaţi pentru a-i da bisericii înfăţişarea originală. Sistemul de boltire de aici reprezintă cea mai rafinată formă a stilului gotic din Cluj şi printre cele mai frumoase din Transilvania. Cel mai valoros obiect de artă a bisericii îl constituie amvonul, o capodoperă a sculpturii renaşterii târzii cu elemente ale barocului timpuriu, o mare realizare a sculpturii din Transilvania secolului al XVII-lea. Sculptat în plan hexagonal şi încrustat cu plăci de alabastru de către Elias Nicolai, amvonul care are în centru textul ebraic al celor zece porunci este sprijinit pe un soclu masiv, creaţie a pietrarului Benedict. Baldachinul amvonului este din lemn aurit, iar pe coroană este înfăţişat un pelican care îşi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni puii, un simbol al sacrificiului lui Cristos pentru mântuirea omenirii.
Cea mai mare colecţie de blazoane din România
Biserica de pe strada Lupilor (actuala Kogălniceanu) este păstrătoarea celei mai ample colecţii de blazoane din ţară. La înmormântarea unui nobil, cortegiul funerar purta şi blazonull familiei. Când decedatul era ultimul reprezentant al familiei, blazonul era întors cu capul în jos. În cazul nobililor reformaţi, blazonul era depus în această biserică, astfel că de-a lungul timpului, între zidurile acesteia s-a acumulat o importantă colecţie de însemne heraldice. Tot aici sunt înmormântaţi şi ultimii principi ai Transilvaniei, Mihail Apafi I şi Mihail Apafi al II-lea, împreună cu soţiile lor.
Explicaţii foto: 1. Uliţa Lupului oferă o perspectivă impresionantă asupra bisericii
2. Interiorul bisericii adăposteşte o imensă colecţie de blazoane
3. Biserica este o capodoperă a goticului transilvan
4. Lângă biserică se află Colegiul Reformat
5. Scuarul din faţa bisericii
6. Contraforturile au rezistat secolelor şi vicisitudinilor
[…] (RO) Biserica lui Matia Corvin de pe Strada Lupilor, su […]