>>Un proprietar este gata să renunţe la 20.000 de euro pentru a scăpa de apartamentul cu două camere din Asmita Gardens, pe care l-a achiziţionat înainte de criză.
>>120.000 de euro este dispus să piardă un speculant la fiecare apartament vândut în complexul Emerald Residences.
>>Zece dezvoltatori imobiliari din Bucureşti şi din ţară au intrat în insolvenţă din cauza problemelor financiare.
Andrei a plătit 155.000 de euro pentru un apartament cu trei camere în complexul rezidenţial Rose Garden din Bucureşti. Când l-a cumpărat, în 2008, credea că a făcut o afacere bună. „Locuinţa e mare, are 100 de metri pătraţi, boxă, două terase şi bucătăria mobilată.
M-am şi grăbit atunci să-l prind, eram convins că preţurile vor creşte mai mult”, îşi laudă bucureşteanul achiziţia. Dar apoi au început să curgă veştile proaste: euro a depăşit pragul de 4 lei şi valoarea ratei lunare la bancă s-a mărit, salariul lui Andrei a devenit tot mai mic şi nici măcar preţurile caselor nu au stat pe loc. „Mi-e tot mai greu să plătesc ratele şi, în plus, nici nu mai merită să mai dau atâţia bani pe apartament. Aşa că cea mai bună soluţie este să-l vând. Decât să pierd toţi banii, mai bine iau mai puţin.” Acum, Andrei cere pentru cele trei camere 136.000 de euro. „Dacă vine cineva cu o ofertă fermă, las şi la 130.000. Cine cumpără câştigă dintr-o dată 25.000 de euro”, ne spune tânărul, cu amărăciune, despre investiţia sa eşuată.
Click pe tabel pentru a mări
Ofertă la Asmita: cu 25.000 € mai ieftin
Andrei nu e singurul român pe care criza economică l-a adus în situaţia de a vinde în pierdere apartamentul pe care l-a cumpărat anterior cu bani grei. Sute de bucureşteni postează zilnic anunţuri de mică publicitate în care scot la vânzare locuinţe din blocurile noi, chiar şi la preţuri sub cele pe care le practică, în prezent, dezvoltatorii imobiliari. „Un proprietar vinde în Asmita Gardens două camere semimobilate cu 115.000 de euro. Oferă şi locul de parcare şi mai negociază. Dacă plătiţi jumătate din bani cash, lasă şi la 105.000 euro”, ne anunţă veselă o agent imobiliară. Femeia are un argument cu care speră să ne convingă să preluăm afacerea. „Dacă mergeţi direct la dezvoltator, daţi pe acelaşi apartament 120-125.000 de euro.”
Când o întrebăm dacă e vreo problemă cu respectiva locuinţă, specialista afirmă că singurul care are probleme este proprietarul: „Vinde în pierdere, deoarece speră să mai recupereze o parte din banii investiţi”. Acelaşi agent are şi alte oferte „tentante”. „În complexul New Town, pe un apartament cu două camere, 85 metri pătraţi şi o terasă de 17 metri pătraţi, proprietarul cere 108.000 euro, dar cred că lasă până la 100.000 euro. L-a cumpărat cu 140.000 de euro, dar acum îl dă cu bucătăria mobilată, vă lasă şi maşina de spălat vase, plus locul de parcare.” Explicaţia e similară: vânzătorul nu mai are bani să plătească ratele. Pe de altă parte, chiar un oficial al complexului rezidenţial „New Town” ne-a declarat că unii cumpărători au achitat pentru locuinţe doar avansul. „Mai avem câţiva clienţi care nu au mai plătit. Dacă se eliberează, sunt cam 105.000 euro”, a explicat acesta în momentul în care ne-am arătat interesaţi de achiziţionarea unui apartament cu două camere.
De la profituri de 200% la pierderi colosale
Până în 2008, printre români entuziasmul de a cumpăra apartamente din ce în ce mai scumpe părea de neoprit. Analiştii economici previzionau creşteri fabuloase de preţ pentru următorul cincinal şi, mirosind că e loc de profituri rapide, până şi străinii s-au îngrămădit să cumpere locuinţe cu sutele, convinşi că au să le vândă mai târziu în câştig. Mass-media vuiau de articole despre valurile de investitori imobiliari care năvăleau spre România. „Un canadian a cumpărat 900 de apartamente în Bucureşti şi Braşov, pentru revânzare”, scria Mediafax în 2008. „Un austriac a achiziţionat 7 apartamente într-un cartier premium din Bucureşti”, arăta Daily Busi¬ness în 2009. „40% din apartamentele noi din Capitală au fost vândute în 2007 străinilor, care le închiriază sau le revând”, proclama NewsIn.
Apoi a venit criza economică şi dintr-o dată toate calculele speculatorilor s-au năruit. Dacă până atunci obţinuseră profituri duble sau triple faţă de investiţia iniţială, investitorii s-au trezit din 2009 că abia mai dau câteva apartamente pe an. „Romania Invest încearcă să vândă în 2009 măcar 50 de apartamente din portofoliul de 800 de unităţi”, scria acum doi ani un ziar naţional.
Mai bine pierzi 25.000 de euro decât toţi banii
Iar la începutul anului 2011 situaţia e şi mai gri. „Reprezint un investitor care a cumpărat în 2006 în complexul Emerald Residences şi doreşte să vândă o parte din proprietăţile de acolo. Apartamentele sunt de la etajul patru în sus şi au vedere la lac. Preţurile locuinţelor cu trei camere încep de la 186.000 euro, cu boxă şi loc de parcare”, s-a prezentat un agent imobiliar pe care l-am contactat după un anunţ de mică publicitate. Oferta este uimitoare, în condiţiile în care Emerald Residences este unul dintre cele mai scumpe proiecte imobiliare din Bucureşti. Chiar noi am vizitat acest complex în 2008, vizionând un apartament cu trei camere, la etajul opt, care costa nu mai puţin de 358.000 euro. „Cel mai ieftin e de 306.000 euro şi are 124 de metri pătraţi. Mai avem şi duplexuri cu 313.000 euro”, ne arăta acum trei ani agentul de vânzări al Emerald.
Acum, speculantul este dispus să piardă şi 100.000 de euro pe fiecare apartament numai să le dea. „Majoritatea celor care decid să vândă în pierdere o fac de nevoie. În ultima vreme, majoritatea dezvoltatorilor vor bani cash, din care 30% să fie daţi în precontract şi în maximum o săptămână să vii cu toţi banii. Mulţi cumpărători nu mai au fonduri”, a recunoscut reprezentantul samsarului.
Tot mai multe cartiere noi cu probleme
„Există câteva mii de apartamente cumpărate pentru speculă imobiliară”, menţionează analistul economic Cristian Orgonaş. „Este puţin probabil ca preţul locuinţelor să crească anul acesta. Şi atunci, investitorul are de ales: fie pierde acum 20-25.000 euro, fie mai aşteaptă, dar atunci e posibil să vândă şi mai ieftin”. Cristian Orgonaş precizează că uneori chiar dezvoltatorul imobiliar îi forţează, indirect, pe proprietari să scadă tarifele. „Dacă dezvoltatorul vinde cu, să zicem, 120.000 euro, cel care are un apartament în acelaşi imobil trebuie să îl pună spre vânzare cu 10% mai puţin. Paguba «speculantului» depinde de cât de presat este dezvoltatorul, iar presiunea vine de la bănci. Cu cât dezvoltatorul este mai disperat, cu atât cel care vrea să scape de un apartament din acel imobil va pierde mai mulţi bani”, afirmă analistul economic.
Nu puţini dezvoltatori imobiliari s-au confruntat, în ultima vreme, cu probleme de ordin financiar. Constructorul Strabag a cerut în toamna anului trecut insolvenţa dezvoltatorului Asmita Gardens pentru o datorie de peste 8 milioane de euro, potrivit presei centrale. De asemenea, aceleaşi surse relatează că în Citadella Titan doar 24 de apartamente, din 224 finalizate, au fost ocupate de locatari. Şi dezvoltatorii imobilului Blue Tower au cerut intrarea în insolvenţă, soartă pe care a avut-o şi cartierul „My Dream” din Pipera. Presa a anunţat că unul dintre constructori a solicitat, la un moment dat, intrarea in insolvenţă a dezvoltatorului proiectului imobiliar Avantgarden din Braşov, pentru o datorie de 1,8 milioane euro. De curând, Bank of Cyprus a depus la Tribunalul Bucureşti o cerere prin care solicita intrarea în insolvenţă a dezvoltatorului Platinum Vitan Towers. Complexul rezidenţial Planorama trebuia să cuprindă 4.000 de locuinţe, dar până azi nici o familie nu s-a mutat în casă nouă.
Cu 150.000 mai puţine tranzacţii în numai un an
În 2010 s-au realizat aproximativ 350.000 de tranzacţii imobiliare, număr egal cu cel înregistrat în 2009. Scăderea faţă de anii 2007 sau 2008 este de 31%.
Numărul total al tranzacţiilor în fiecare din cei doi ani de dinainte de criză a fost în jur de 500.000.
Căderea pieţei imobiliare din România a fost mai temperată decât în ţări precum Spania, Danemarca, Grecia sau Marea Britanie, unde scăderea numărului de tranzacţii a fost de 45-50%.
