Luandu-si treaba in serios, Garda de Mediu, dupa repetate avertismente, a emis ordin de retragere a autorizatiei de mediu rafinariei Arpechim, aflata de la privatizarea Petrom in proprietatea companiei austriece OMV, pentru nerealizarea in termenul la care se angajase a unor lucrari de protectie a mediului. si, zilele trecute, a venit data la care ordinul cu pricina a intrat in vigoare.
OMV a replicat taios, amenintator si sfidator, dupa cum era de asteptat. Printr-un santaj total: combinatul Arpechim se inchide! Totul s-a petrecut repede, coplesitor de repede, semn ca replica OMV fusese avuta in vedere de mult. De fapt si de fapt, nici nu s-a precizat oficial daca va fi vorba de o suspendare temporara in vederea recuperarii lucrarilor de mediu neefectuate sau de o incetare de activitate ce poate deveni definitiva. Este foarte probabil ca interventia, de altminteri pe deplin indreptatita, a Garzii de Mediu sa fi fost utilizata ca pretext pentru o actiune dinainte programata. Sa nu uitam ca, inca in urma cu cateva luni, OMV anuntase ca vrea sa renunte la segmentul de petrochimie din Arpechim. Probabil ca acesta este o piesa in plus in strategia globala a companiei, facand concurenta nedorita unor divizii de petrochimie deja existente in reteaua internationala a firmei.
Este inca o dovada ca foarte multe companii care vin in Romania nu vor sa fie aici deranjate. Pretind sa fie lasate sa faca aici ceea ce in tarile lor de origine nu-si permit. Oricum, sa nu aiba nimeni pretentia de la acestea de a cheltui bani in Romania pentru protectia mediului, ceea ce le-ar reduce profiturile! Asa face Mittal Steel, aflat intr-un litigiu similar cu Garda de Mediu, asa fac firmele din industria cimentului. Problema este ca, exact ca in cazul Arpechim, exista o lista cu lucrari de protectie a mediului negociata cu UE, si Comisia de la Bruxelles preseaza pentru efectuarea lucrarilor. Autoritatile romane, oricare ar fi acelea, sunt la mijloc.
Pai nu exista ceva mai clar ca nu de cheltuieli de mediu ii arde OMV in Romania decat simplul fapt ca trustul austriac a realizat deja in Romania atata profit de pe urma preluarii Petrom, incat si-a scos deja banii dati pe aceasta companie si, cu toate acestea, n-a mai gasit niste sume derizorii pentru protectia mediului. Lucrurile sunt atat de flagrante incat pana si premierul Tariceanu – care, din pacate, tot se inchina si iar inchina la investitorii straini – a indraznit sa spuna ca in cazul in discutie nu poate fi vorba de lipsa de capacitate de investitii. Asa ca investitiile au fost in mod deliberat neefectuate si scopurile urmarite sunt probabil legate de scoaterea din joc a segmentului petrochimic al rafinariei si mai ales a clientilor directi, in frunte cu Oltchim, ce s-ar parea ca sta ca un spin in coasta OMV si a mai-marilor sai.
Oprirea rafinariei Arpechim a adus imediat scaderi masive ale actiunilor Petrom, pierderile bursiere fiind estimate la peste 400 milioane de euro. Vor fi, evident, si pierderi in sectorul real al economiei companiei, Arpechim acoperind circa 15% din piata produselor rafinate. Rompetrol si Lukoil au declarat ca sunt gata sa preia piata ramasa libera. Toate aceste pagube nu reprezinta insa pentru OMV mare lucru, daca obiectivele de fapt urmarite sunt cele anterior mentionate.
Cei, nu putini, ce jelesc acum soarta Arpechim si Oltchim si a lucratorilor de acolo ar fi trebuit sa ia aminte la avertismentele pe care analisti mai "demodati", asa-numitii dinozauri, nebransati suficient la minunile globalizarii cu sens unic, printre care nu ezit sa ma numar si eu, le-am adresat atunci politicienilor cand acestia, indiferent aproape de culoare, votau cu ambele maini privatizarea Petrom cu investitor strategic, adica cu stapan unic. Acum, jeluirile sunt degeaba. Nu fac decat ca noii stapani sa se amuze si mai tare!
