Economia României este dependentă de finanţările venite din sistemul bancar într-o proporţie cu mult mai mare decât orice altă ţară din Uniunea Europeană.
„Sistemul bancar românesc îşi demonstrează dedicaţia pentru economia românească prin finanţarea a 91% din totalul finanţării economiei româneşti cu numai 64% active din PIB. La nivel european UE-27 se finanţează 70% sau 75% din totalul finanţării, cu un raport al activelor din PIB de 360%. Acest raport românesc între cele două cifre ar însemna un 9,4 faţă de cifra europeană, care ar fi 0,2. Putem conchide că sistemul bancar românesc este dedicat economiei într-o proporţie de şapte ori mai mare decât cel european. În consecinţă, nu se pune problema unui exit din cadrul industriei. Totuşi, se constată o pierdere din substanţa comercială a industriei prin apariţia de substitute pot fi cuprinse de shadow banking“, spune preşedintele executiv al ARB, Florin Dănescu.
Potrivit sursei citate, băncile trebuie să-şi orienteze atenţia pe comunicare, explicând complexitatea evaluării cererii de creditare şi importanţa factorilor calitativi în afară de cifre, în special atunci când se uită la viitorul unei afaceri. „Atunci când băncile sunt criticate că nu pot să crediteze industria, acestea ar trebui să fie gata să explice factorului de decizie importanţa analizei de credit responsabile, în special în momentele dificile ale economiei“, a spus Dănescu.
Atenţi la riscuri
La rândul său, Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României, a arătat că riscurile în activitatea băncilor şi a altor operatori economici ocupă, în ultima perioadă, un loc central în preocupările acestora.
„Ştim cu toţii că realitatea recentă ne arată că neglijarea riscurilor sau a unor laturi ale acestora poate avea consecinţe deosebit de negative asupra rezultatelor şi chiar a vitalităţii unora dintre aceşti intermediari financiari. Riscul şi managementul acestuia constituie o problematică complexă, aflată într-o continuă dezvoltare şi perfecţionare în ultimii ani atât sub aspectul normelor impuse de reglementatori la nivel naţional, european şi internaţional, cât şi sub aspectul principiilor şi metodelor de cuantificare şi management al acestuia. Evaluarea riscului este privită, astăzi, dintr-o perspectivă proactivă, anticipativă, având în vedere impactul deosebit de puternic al manifestării acestora asupra indicatorilor de performanţă, îndeosebi la entităţile financiare. Cuantificarea riscului nu mai este doar o problemă ce trebuie rezolvată pentru a îndeplini cerinţele reglementatorilor, ci a devenit una dintre cele mai importante variabile din perspectiva activităţii de management al unei entităţi financiare, cu atât mai mult cu cât planificarea necesarului de capital a devenit o activitate critică în cadrul oricărei astfel de entităţi“, a spus Georgescu.
Potrivit acestuia, o ajustare corectă a indicatorilor de performanţă la riscul asumat pe fiecare linie de afaceri sau global la nivelul băncii presupune o metodologie complexă integrată de cuantificare a riscului şi, în egală măsură, o definire clară a acestuia.
„Metodologiile de gestionare a riscului pot fi foarte complexe şi prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. Pe de oparte, costurile unui astfel de sistem de cuantificare a riscului pot fi relativ importante, dar, pe de altă parte economiile în termen de capital pot fi substanţiale, iar costurile pot fi reduse dacă managementul informaţiei este realizat în mod integrat“, a explicat oficialul BNR.
Finanţarea IMM, un joc riscant
La nivelul Europei este o anumită îngrijorare cu privire la faptul că IMM-urile ar putea falimenta mult mai uşor decât un grup mare de companii, apreciază Radu Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor.
„Una dintre problemele care ne-a îngrijorat şi continuă să ne îngrijoreze este că, într-un fel sau altul, «se strânge laţul foarte mult» în jurul a ceea ce personal cred că este motorul unei economii, mă refer la IMM-uri. Nu numai la noi, în toată Europa există IMM-uri. Desigur, dezvoltarea IMM-urilor în alte ţări nu este aşa de puţin controlată ca la noi“, a spus Gheţea.
Potrivit acestuia, în Germania, dacă un patron de IMM dă faliment sau a ratat o afacere, nu are dreptul să mai deschidă alt IMM sau altă afacere.
„La noi mai deschid încă 10, încă 20 şi dacă-l identificăm e bine, dacă nu, nu. La nivelul Europei este o anumită îngrijorare, cred eu exagerată, cu privire la faptul că IMM-urile ar putea falimenta mult mai uşor decât un grup mare de companii. În acest sens avem o recomandare din partea Comitetului de Risc Sistemic: nu mai daţi credite în valută la IMM-uri dacă n-au venituri sau dacă nu rezistă la testele de stres, care sunt foarte dure“, a explicat Gheţea.
