Asigurătorii trebuie să îşi asume un rol mai important în susţinerea echilibrelor financiare în cazul producerii de catastrofe naturale, arată un studiu al Allianz-Ţiriac.
În timp ce în ţara noastră – o zonă cu expunere ridicată la riscuri de catastrofe naturale – numărul românilor care aleg să îşi protejeze averea, casa, bunurile rămâne la cote foarte reduse, la nivel mondial, industria asigurărilor îşi asumă un rol din ce în ce mai important atunci când este vorba de a interveni în sprijinul celor afectaţi de catastrofe naturale.
Acest lucru este dovedit de faptul că despăgubirile plătite de asigurători pentru daune produse de catastrofe naturale s-au multiplicat de 8-10 ori în doar câteva decenii. Conform unui studiu dat publicităţii în luna martie de Allianz, în 2010, industria de asigurări a acordat clienţilor afectaţi de catastrofe naturale despăgubiri de peste 40 miliarde dolari, faţă de 4-5 miliarde dolari cât reprezentau, la nivel global, daunele asigurate plătite anual de societăţile de asigurări ca urmare a producerii de catastrofe naturale în anii ’70-’80. Dincolo de aspectul strict pecuniar al rolului asigurătorilor, această industrie trebuie şi poate să contribuie la o mai bună înţelegere a importanţei pregătirii prealabile pentru situaţiile producerii diferitelor riscuri, la o mai coerentă analiză a ameninţărilor pe care catastrofele naturale, dar şi celelalte riscuri le reprezintă.
Primii paşi ai asigurătorilor în direcţia educării populaţiei
Statisticile referitoare la producerea riscurilor catastrofice la nivel mondial arată că 2010 şi primele trei luni din 2011 au reprezentat o perioadă extrem de „încărcată” în ceea ce priveşte producerea de catastrofe naturale la nivel mondial. În plus, an de an, zone geografice întinse din Europa sunt afectate de inundaţii, producând pagube semnificative.
România nu este nicidecum situată într-o regiune inactivă sub aspectul producerii riscurilor catastrofice. Dimpotrivă, este bine cunoscut faptul că ţara noastră are una dintre cele mai ridicate expuneri din întreaga Europă. Iar Bucureştiul este considerată a fi capitala europeană cea mai vulnerabilă la riscul de cutremur. Cu toate acestea, numărul locuinţelor asigurate este încă foarte redus, iar rolul industriei locale a asigurărilor de a reprezenta un pilon de susţinere a echilibrelor financiare în cazul producerii de catastrofe naturale este limitat. În cazul unui cutremur de proporţii, pagubele la locuinţe ar reprezenta 20-25% din totalul veniturilor atrase de stat timp de un an întreg la bugetul consolidat.
Pagube potenţiale de miliarde
Un eventual cutremur de proporţii ar genera doar la gospodăriile populaţiei pagube totale a căror refacere ar necesita fonduri echivalente cu circa 8-10% din Produsul Intern Brut al ţării. Iar valoarea totală a daunelor ar fi de cel puţin două ori mai mare, dacă includem şi pagubele care s-ar înregistra în economie, la nivelul infrastructurii şi activelor statului.
„Producerea unui astfel de cutremur ar crea dezechilibre majore la nivelul societăţii româneşti. Gradul redus de cuprindere în asigurare a locuinţelor, dar şi subasigurarea unui număr mare de construcţii protejate prin contracte de asigurare limitează răspunderea asumată de asigurători”, consideră directorul general al Allianz-Ţiriac.
„Într-un astfel de scenariu, obligaţiile de plată totale ale asigurătorilor aferente contractelor facultative de asigurări de locuinţe s-ar situa undeva la 10, maximum 15% din pagubele înregistrate la nivelul fondului locativ”, a continuat Rangam BIR. Conform estimărilor Allianz-Ţiriac, gradul de cuprindere în asigurarea facultativă a clădirilor aflate în proprietate privată (reprezentat de numărul de locuinţe asigurate raportat la numărul total de locuinţe existente) nu depăşeşte 20%. În acelaşi timp, multe dintre contractele de asigurare în vigoare au sume asigurate mult inferioare valorii reale de reconstrucţie a caselor.
