Negocierile româno-turce pe tema autorizaţiilor de transport pe 2012 s-au terminat cu victoria ţării vecine. Avantajul acesteia a fost că nu a avut nevoie să primească autorizaţii de transport a căror lipsă se rezolvă la mica înţelegere la graniţa României.
Serviciile de transporturi rutiere prestate de camionagiii români între ţările UE şi Turcia precum şi pe relaţia inversă, riscă să fie blocate pentru restul acestui an. Firmele de transport româneşti şi-au epuizat stocul de 3.000 de autorizaţii numite de terţă ţară necesare efectuării transporturilor pe relaţiile menţionate, iar negocieri purtate recent între ministerele Transporturilor din cele două ţări au eşuat. Deoarece Turcia are un acord bilateral în domeniu cu România, şoferii români şi cei turci pot lua marfă din una dintre aceste ţări şi o pot transporta în cealaltă. Deoarece însă una dintre ţări e membră UE, iar cealaltă nu, transportul între o altă ţară UE decât România şi Turcia şi invers, precum şi cel dintre Turcia şi o altă ţară non-UE, necesită autorizaţii de terţă ţară.
La negocierile din iunie Turcia, spun transportatorii rutieri, a jucat de pe poziţii de forţă. „Partea turcă s-a dovedit extrem de rigidă în negociere, bazată pe enunţul «Turcia este liderul din zonă», «Turcia este o ţară puternică», etc.”, spune Radu Dinescu, secretar general al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR).
Pentru a da un plus de 1.000 de autorizaţii în plus (o autorizaţie este folosită la efectuarea unei singure curse), turcii au cerut acordarea a 4.000 de autorizaţii de tranzit scutite universal pentru utilizarea RO-RO (ferryboat) şi suplimentarea cu 3.000 de autorizaţii de tranzit minim Euro 3.
Turcii ocolesc bulgarii intransigenţi prin România
Interesul transportatorilor turci faţă de autorizaţiile RO-RO este explicabil prin aceea că în urmă cu doi ani în urma unui război purtat cu Bulgaria – similar dealtfel cu cel avut acum cu România, Bulgaria i-a pus la plată pe turci inclusiv pentru autorizaţiile de tranzit ce erau până atunci gratuite.
Oferirea de către partea română a unor autorizaţii de tranzit pe teritoriul nostru nici nu i-a interesat prea mult pe negociatorii Turciei, ai căror şoferi sunt obişnuiţi să-şi rezolve problema cu angajaţii Companiei de Autostrăzi, la punctul de control Giurgiu, „de la om la om”. Oficialii UNTRR menţionează un control la nivel înalt al oficialilor Transporturilor şi CNADNR, în care s-a văzut că din şapte camioae turceşti intrate în România nici unul nu avea autorizaţiile necesare. „Puterea de negociere a părţii române este scăzută în special datorită controlului slab efectuat de CNADNR în punctele de trecere a frontierelor ale autorizaţiilor transportatorilor turci. Aceştia salvează autorizaţiile de tranzit plătind zece euro la intrare şi zece euro la ieşire controlului CNADNR şi reuşind să folosească chiar un an de zile o autorizaţie de tranzit alocată unui camion”, spune Radu Dinescu, secretar general UNTRR.
În schimb, turcii controlează la sânge românii
Spre deosebire de lejeritatea din graniţa noastră controalele la intrarea în Turcia sunt mult mai riguroase. „Sistemul lor e informatizat, iar odată intrat îţi bagă autorizaţia CEMT în sistem şi nu o mai poţi folosi 8 zile cât socotesc funcţionarii turci că durează transportul dus-întors până în Europa de Vest pentru ca şoferii să nu o poată da unui coleg care vrea şi el să intre”, spune Radu Dinescu. Mai mult, turcii pentru a-şi proteja piaţa, taie autorizaţiile terţe ale firmelor româneşti de transport în mod abuziv. „Dacă un şofer transportă piese auto de la fabrica Renault din Bursa-Turcia la Piteşti, turcii consideră că transportul a fost spre Renault Franţa – după factură şi anulează o autorizaţie”, spune Dinescu.