Gazul azer a ales altă rută şi va ajunge în Italia prin gazoductul TAP. Din tortul “independenţei energetice” a României dispare astfel o felie (se spulberă iluziile unui preţ preferenţial pentru ţările de tranzit). Din 2007 şi până în 2012, Transgaz a investit însă peste 5% din valoarea sa actuală de piaţă în proiectul Nabucco.
Proiectul Nabucco West, în care este implicată şi România, a pierdut cursa pentru gazele extrase din Marea Caspică, de la Şah Deniz (Azerbaijan), consorţiul care operează exploatarea optând pentru o altă rută de export către Europa, a anunţat azi grupul austriac OMV, cel mai important dintre acţionarii Nabucco. În cursul dimineţii, ziarul austriac Die Presse, anunţa acelaşi lucru, punând pe seama împotrivirii British Petroleum decizia autorităţilor azere. Până la urma, surpriza nu e atât de mare după preluarea de către SOCAR, compania azeră de petrol şi gaze, controlată de stat, a controlului companiei greceşti DESFA, operatorul reţelei de transport al gazelor naturale din Grecia, după retragerea grupului Gazprom din cursă.Cum concurentul Nabucco West (varianta scurtată a traseului iniţial) este TAP, cu un traseu ce trece prin Tucia, Grecia, Albania şi Italia. Practic azerii s-au asigurat că ruşii nu le pun beţe în roate la trecerea gazului prin Grecia şi au şi veniturile din tranzitul prin Grecia asigurat. Cum era să aleagă varianta Nabucco, fie şi sprijinită de Uniunea Europeană? În plus, unul dintre acţionarii exploatării gazifere de la Sah Deniz, compania norvegiană Statoil, era şi acţionar în TAP. Aşa că, by-by Nabucco!.
24 milioane euro pe apa sâmbetei
Mai departe, întrebarea de 100 de puncte este ce se întâmplă cu banii româneşti deja investiţi în proiectul gazoductului? Transgaz, care avea 17,4% din acţiuni, a investit din 2007 şi până la 31 decembrie 2012, conform prospectului de emisiune pentru investitori la demararea ofertei publice secundare la bursă, 24,44 milioane euro. Per total, studiile, flotările mediatice, plimbatul oficialilor (de conducte trase nu poate fi vorba) a costat deci 140 milioane euro. Cum se justifică aceşti bani? Mai pot fi recuperaţi? Slabe speranţe, o recunoaşte voalat chiar OMV-ul. “OMV consideră că oferta depusă de NGPI (Nabucco Gas Pipeline Interbational, n.n) a fost foarte competitivă, îndeplinind toate criteriile de selecţie. Efortul investit în proiectul Nabucco va aduce beneficii în viitoare iniţiative de acelaşi tip”. Cu ate cuvinte, intră în contul trainingul pentru viitoare gazoduce, când şi pentru ce gaze vor fie ele.
Efecte? Odată cu renunţarea la Nabucco, se năruie şi speranţele autorităţilor pentru obţinerea unor gaze mai ieftine de la azeri, ca urmare a unor acorduri preferenţiale pentru ţările de tranzit. Pentru Transgaz, veştile sunt împărţite. Investiţia ar fi însemnat peste 1 miliard de euro, fonduri proprii şi credite bancare, deci adio dividende pentru acţionari o perioadă mai lungă. În plus, exista şi riscul ca odată cu retragerea unor acţionari povara de pe umerii săi să crească. Pe termen lung, din tranzit urmau să se adune bani frumoşi (în 2009, unul din oficialii Transgaz , e vorba de Adela Comăniţă, director de implementare a proiectelor strategice –estima că dividendele strânse în 25 de ani vor depăşi 3 miliarde euro!). Deci una caldă, una rece.
A devenit istorie
Iniţial, gazoductul Nabucco urma să traverseze şi teritoriul Turciei, având o lungime de 3.900 kilometri şi un cost estimat la 7,9 miliarde euro. Proiectul a fost revizuit anul trecut şi redenumit Nabucco West, lungimea fiind redusă la 1.315 kilometri, cu tranzit prin Bulgaria, România şi Ungaria. Partenerii Nabucco erau OMV (Austria), Transgaz , BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa). GDF Suez a intrat în proiect în luna mai, preluând 9% din acţiuni de la OMV. Anterior, în aprilie, grupul german RWE renunţase la Nabucco, participaţia companiei fiind preluată de OMV.
Azerbaijanul este principalul potenţial furnizor de gaze naturale pentru Nabucco, mai ales după ce Statele Unite şi aliaţii din Europa au impus sancţiuni economice dure asupra Iranului. Exploatarea gazeiferă de la Şah Deniz, situată în Marea Caspică, este operată de gigantul britanic BP, în parteneriat cu Statoil (Norvegia), SOCAR (Azerbaijan), Total (Franţa), Lukoil (Rusia), NIOC (Iran) şi TPAO (Turcia). Proiectul TAP vizează transportul de gaze naturale azere din Turcia, prin Grecia, Albania şi Italia,. Acţionarii sunt Axpo (Elveţia), Statoil (Norvegia) şi E.ON (Germania).
