Intensificarea puternică a crizei din zona euro, cu probabilitate medie de materializare, ar avea un impact major asupra României, fiind posibilă o scădere economică de 5% şi o depreciere a leului cu 15-20%, avertizează experţii FMI, potrivit Mediafax.
FMI vede cinci riscuri importante pentru România: agravarea crizei din zona euro şi accelerarea dezintermedierii de către grupurile bancare străine, ambele cu probabilitate medie de materializare, dar cu impact ridicat; o reacţie negativă a populaţiei şi politicienilor faţă de reforme şi accesarea de fonduri UE sub aşteptări, care au şanse ridicate de realizare; blocarea accesului la pieţele financiare, cu şanse mici şi efect mediu.
„România are legături comerciale şi financiare puternice cu membrii zonei euro. Exporturile către Germania, Italia şi Franţa formează circa 40% din exporturile totale, iar sistemul bancar este în mare parte controlat de bănci din zona euro. Împrumuturile denominate în valută formează aproximativ 60% din creditele către sectorul privat”, notează FMI într-un raport publicat marţi.
Luând în calcul experienţa din 2008-2010, ar fi posibilă o scădere economică de 5%, în timp ce o depreciere de 15-20% a cursului de schimb ar afecta puternic portofoliile băncilor. În cazul agravării puternice a crizei euro, România ar putea avea nevoie de lichiditate de urgenţă şi ar putea fi necesară accesarea programului cu FMI.
FMI recomandă vânzarea „perlelor coroanei” din economie
Raportul de ţară vine cu o filozofie interesantă „privatizarea e bună iar pentru ca efectele ei să atingă plenitudinea, e neapărat necesară vânzarea pachetelor majoritare la companiile de stat”. Instituţia recomandă deci cedarea controlului total la Hidroelectrica. Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz, CFR Marfă (nimic de Termoelectrica?).
Capitolul E din raportul de ţară dat publicităţii marţi recomandă politicile care ar trebui urmate de autorităţi în legătură cu companiile cu capital majoritar de stat. În ceea ce priveşte privatizările, FMI subliniază avantajele (transferul de informaţie, investiţii, fluxuri de capital în economie, reducerea riscului fiscal-adică n-or să mai facă datorii companiile vândute, n.n), observă că atât cedarea de pachete minoritare cât de cele majoritare îmbunatăţesc performanţele operaţionale şi contabile (adică minoritarii pot face valuri când apar băieţiii deştepţi-vezi Hidroelectrica şi Fondul Proprietatea) şi încheie abrupt cu recomandarea că numai în cazul cedării controlului total (pachet majoritar) efectele privatizării vor fi maxime (exemplul ales penru ilustrarea teoriei este Petrom). FMI recomandă deci să cedeze integral controlul Romgaz, Nuclearelectrica, Hidroelectrica. Transgaz, CFR Marfă (în raport apare doar „Marfă”-probabil o scăpare), în ciuda faptului că negocierile iniţiale cu autorităţile române vorbeau de cedarea unor pachete minoritare, prin bursă, în majoritatea cazurilor enumerate.
Pe lista scurtă a FMI apar deci perlele coroanei, companii care gestionează resurse, produc energie ieftină, au piaţa asigurată prin poziţii de monopol sau duopol sau deţin poziţii strategice importante (pe măsura împuţinării petrolului, transportul se va muta preponderant pe cale ferată, electrificat). De ce nu se recomandă şi vânzarea entităţilor unde necesarul de investiţii e semnificativ iar marjele de profit modeste? De ce nu presează FMI pentru privatizarea Termoelectrica?
Statul va trebui de asemenea să se decidă ce companii păstrează, deoarece „pierderea pieţei de către aceste entităţi nu poate fi anulată prin reglementări ale domeniului de activitate”. Guvernul ar trebui să facă o listă (anunţată public) cu companiile pe care doreşte să le menţină în proprietate, restul urmând a fi privatizate sau lichidate. Ce te faci însă dacă peste un anumit număr de ani unităţile închise beneficiază de un context favorabil? Vezi cazul combinatelor de îngrăşăminte. Cu câţiva ani în urmă ameninţau că inchid afacerile şi operau concedieri, în acest an Azomureş a fost preluată pe bani buni de Ameropa fiind ulterior delistată de la bursă. Dacă era companie privată iar strategia FMI se aplica prin 2004-2005, când avea pierderi, poate era inclusă pe lista de lichidări. În
acest context, FMI este de părere că statul n-ar trebui să deţină companii chimice (Oltchim) şi nici miniere (se sugerează reluarea privatizării la Cupru Min?)
Citeşte şi:
FMI: Creşterea economică a României, afectată de criza datoriilor
