Publicaţia franceză La Tribune afirmă că România începe să devină pentru investitori la fel de atractivă precum China, pe fondul majorării salariilor din această ţară. Cât de mult adevăr este în această comparaţie?
Criza care în Europa de Est a dus la menţinerea, dacă nu la micşorarea salariilor, în timp ce acestea continuă să crească în China, schimbă felul în care multinaţionalele privesc ţările candidate la investiţiile lor.
România este una dintre ţările beneficiare ale procesului de mutare a producţiei dinspre China spre Europa, după ce în ultimii ani, salariile din ţara asiatică au crescut considerabil, afirmă publicaţia franceză La Tribune într-un reportaj publicat săptămâna trecută.
La Tribune vede în investiţiile firmelor Bosch şi De Longhi de la Cluj o dovadă a degradării mediului investiţional chinez, în condiţiile creşterii atractivităţii României în ochii investitorilor străini.
„În ultimii ani, ca urmare a crizei, în România salariile au stagnat sau chiar au scăzut în unele cazuri, spre deosebire de China, unde au crescut. În prezent nu este avantajos pentru companiile europene să meargă până în China pentru a-şi produce bunurile, pentru că România este mult mai aproape şi este membră a Uniunii Europene”, spune potrivit publicaţiei franceze, analistul financiar Mihai Mîndruţiu.
Ce puncte forte are China?
„Ţara asiatică rămâne o destinaţie interesantă pentru investitori, însă puterea de farmec a acesteia a început să pălească”, afirmă preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România-China, Gabriel Ghelmegeanu. El punctează principalele avantaje ale acestei ţări, dar şi şansele pe care România le are să devină o destinaţie preferată a investitorilor din Europa.
China are câteva avantaje mari faţă de România, spune el. În primul rând este vorba de preţul materiilor prime şi al energiei. „Cotaţiile sunt stabilite de Guvern, care dă nişte marje între care acestea pot varia”, afirmă Ghelmegeanu. Originea acestor marje este zona lucrărilor de infrastructură. Fiind cerere de astfel de lucrări, preţurile au început să crească, până când statul a impus preţuri maximale. Un al doilea avantaj ar fi faptul că, până de curând, în China nu existau pensii şi ca urmare angajatorii nu plăteau statului contribuţii pentru pensii. Potrivit calculelor făcute de acesta, pentru ca o firmă din România să dea unui angajat salariul minim de aproximativ 160 de euro, el trebuie să suporte costuri salariale de 2,16 ori mai mari, respectiv 350 de euro. În China, toate salariile sub 350 de euro sunt neimpozabile. „Educaţia lor tradiţională este că la tinereţe de copii au grijă părinţii, iar când aceştia îmbătrânesc, de ei trebuie să aibă grijă copiii lor”, spune Ghelmegeanu. Situaţia este pe cale să se schimbe deoarece marile companii au început să ofere planuri de pensii angajaţilor pentru a îi atrage şi fideliza. Cât priveşte alte avantajele tradiţionale ale Chinei, anume salariile mici şi disponibilitatea forţei de muncă, acestea riscă să se estompeze. „La Beijing dacă nu ai 450-500 de euro salariu tragi mâţa de coadă”, afirmă el. Forţa de muncă a migrat după începerea crizei spre lucrările de infrastructură, finanţate de stat, iar acum muncitorii sunt greu de convins să se reîntoarcă spre fabrici. „S-au trezit că 90% din forţa de muncă nu s-a mai întors”, afirmă preşedintele camerei.
Cât priveşte atractivitatea unor ţări învecinate cu China, precum India, în acestea se poate vorbi de o forţă de muncă calificată doar în industria IT, afirmă Ghelmegeanu.
Toate aceste aspecte pot face ca la un moment dat România să devină mai atractivă decât China, afirmă Ghelmegeanu. „Nu depinde de noi, ci de situaţia din China, de scumpirea vieţii de acolo. Noi putem deveni interesanţi micşorând taxele, având lungimi de transport mai mici”, spune el.
Ce spun clasamentele internaţionale?
În topul „Doing Business 2012″ realizat de Banca Mondială, România stă totuşi mai bine decât China, ocupând poziţia 72 la nivel mondial faţă de 91, ţara asiatică. Analiza Băncii Mondiale priveşte doar China continentală şi nu Taiwan sau Honk Kong, regiuni ce se află în fruntea clasamentului. România are un punctaj mai bun la capitolele „uşurinţa demarării unei afaceri” (locul 63 faţă de 151), „obţinerea permiselor de construcţie” (123-179), „obţinerea unui credit” (8-67), „protecţia investitorilor” (46-97). China este superioară la capitolele „asigurarea electricităţii” ( locul 115 faţă de 165 la noi), „înregistrarea proprietăţii” ( 40 faţă de 70), „plata taxelor” (122 comparativ cu 154), „comerţ exterior” (60-72), „puterea contractelor” (16-56) şi „insolvenţa firmelor” (75 faţă de 97).
