Directorii economici sunt printre cei mai influenţi membri ai conducerii executive, care raportează Consiliului de Administraţie aspectele privind frauda, mita sau corupţia. Din răspunsurile date de aproape 400 de directori financiari care au participat la studiul global reiese, însă, că un număr redus, dar îngrijorător, dintre ei ar putea fi implicat în astfel de cazuri, potrivit monitorizării Erns & Young.
Un procent de 15% dintre directorii financiari care au participat la studiu au declarat că ar fi dispuşi să plătească pentru a câştiga o afacere, iar 4% au declarat că ar fi dispuşi să falsifice rapoartele privind performanţele financiare ale companiei.
S-a înregistrat, astfel, o creştere cu 6 procente faţă de anul 2010, când doar 9% au menţionat această disponibilitate.
Risc uriaş pentru organizaţii
Acest grup de membri ai conducerii executive nu este mare ca număr absolut, dar, ţinând cont de răspunderea acestora, reprezintă un risc uriaş pentru organizaţiile lor şi pentru Consiliile lor de Administraţie.
Cât priveşte România, studiul relevă că „în ciuda riscurilor cunoscute care însoţesc comportamentul necorespunzător şi practicile corupte”, în comparaţie cu restul lumii, un număr mai redus de directori executivi au confirmat că există o comunicare internă în cadrul companiei referitoare la acţiuni anti-mită şi anti-fraudă. Adică acest lucru s-ar putea traduce prin faptul că astfel de practici ilegale deşi există nu sunt întotdeauna discutate sau sancţionate în cadrul companiilor.
„Doar 10% dintre participanţii români au raportat penalizarea încălcării politicilor anti-mită şi anti-corupţie, pe când acest procent ajunge la 45% la nivel mondial”, spun experţii firmei de monitorizare.
Lipsesc verificările istoricului partenerilor de afaceri
Conform studiului, societăţile care urmăresc oportunităţile pe pieţele emergente se confruntă cu riscuri care nu sunt întotdeauna administrate eficient.
De exemplu, organismele de reglementare impun efectuarea analizei diagnostic asupra terţilor – aceasta este prevăzută atât de legea americană (US Foreign and Corrupt Practices Act), cât şi de legea britanică (UK Bribery Act) – însă, aproape jumătate din respondenţi (44%) au raportat că nu s-au efectuat verificări ale istoricului partenerilor de afaceri.
Multe organizaţii au fost expuse, de asemenea, unor riscuri suplimentare, nedesfăşurând o analiză diagnostic anti-corupţie adecvată înainte şi după achiziţii. Pentru societăţile cu sediul în SUA, aproximativ 84% dintre repondenţi menţionează că desfăşoară această analiză fie de fiecare dată, fie frecvent înainte de achiziţie. În alte zone ale lumii, frecvenţa este mult mai redusă (39% în România, 32% în China, 9% în Nigeria).
