Specialiştii în insolvenţă prezenţi la conferinţa „Efectele insolvenţelor şi faliementelor asupra economiei” susţin necesitatea urmării procedurii de insolvenţă la Oltchim şi nu de administrare specială aşa cum a anunţat executivul, în cazul în care Dan Diaconescu nu se va prezenta cu suma aferentă licitaţiei.
Evenimentul „Efectele insolvenţelor şi faliementelor asupra economiei” a fost organizat de Medien Conferences sub egida seriei de conferinţe „Medien Financial Focus” cu sprijinul Asociaţiei Române a Băncilor având ca parteneri Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR) – societate corespondentă a Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen şi Zamfirescu Racoţi Predoiu Insolvency. Evenimentul a avut loc joi, 27 septembrie şi a fost găzduit de hotelul InterContinental.
Insolvenţa ar putea fi singura soluţie pentru Oltchim, spune Arin Stănescu, preşedinte, Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). „Administratorul special nu poate să anuleze nimic, nu poate face o reducere a datoriilor. Nu are aceste atribuţii. Doar un plan de reorganizare poate salva Oltchim. Trebuie să se stabilească valoarea activelor respective. În momentul în care vei avea un tabel definitiv al creanţelor, investitorii vor şti care e situaţia exactă. În insolvenţă poate fi făcută o emisiune de acţiuni şi orice măsură luată în insolvenţă nu are caracteristica unui ajutor de stat,” spune Stănescu.
„Am asistat la toate dezbaterile televizate referitoare la situaţia Oltchim şi m-am cam săturat de amatorismul unor comentatori, folosirea insolvenţei a ajuns ca o acuză între politicieni”, spune Andrei Cionca, avocat asociat, Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR).
Statul nu poate reduce arieratele, întrucât această măsură e considerată un ajutor de stat conform normelor europene, însă nu şi în insolvenţă, unde există aspecte tehnice care permit acest lucru.
Cionca a oferit exemplul unei companii private cu datorii de 150 de milioane de euro şi active de 57 de milioane de euro. „Am optat pentru a restructurare fără a opri activitatea, în interiorul procedurii de insolvenţă. A crescut performanţa operaţională, după finanţarea companiei printr-un credit care a asigurat capitalul de lucru, în condiţiile în care banii creditaţi se pot recupera ulterior cu prioritate. Am reuşit să menţinem un grup care azi produce 35% din vagoanele din Europa şi să păstrăm 1.100 locuri de muncă”, a spus Cionca.
„Legea insolvenţei, spre deosebire de legislaţia în domeniul privatizării se concentrează pe restructurarea internă a companiei, eliminarea activităţilor sau activelor toxice, revigorarea potenţialului productiv al companiei, izolarea şi repunerea pe profit a părţilor sănătoase sau care pot fi însănătoşite sporind astfel valoarea companiei, care va putea fi valorificată în condiţii mai bune ca o afacere viabilă”, a mai spus Cionca.
„Creditorii au posibilitatea să intervină în cazul procedurii insolvenţei şi să finanţeze activitatea debitorilor, având şi o protecţie prin prevederile Legii Insolvenţei, care prevede că fondurile obţinute din vânzarea bunurilor vor fi distribuite într-o anumită ordine…iar creanţele reprezentând creditele au prioritate”, a precizat Elena Cosma, Partner, Zamfirescu Racoţi Predoiu Insolvency.
„Îniante de distribuirea oricărei sume către creditori se recuperează cheltuielile ocazionate de desfăşurarea procedurii insolvenţei. Creditorii beneficiază de protecţie juridică pentru sumele avansate in cadrul procedurii”, a mai spus Cosma.
În cazul industriei metalurgice, al zootehniei şi al altor domenii, oprirea bruscă a activităţii are consecinţe grave asupra companiilor, prin priederea sumelor avansate cu materiile prime, materiale, forţa de muncă, utilităţi, etc şi pot chiar fi distruse anumite active imobilizate care contribuie la realizarea produselor finite”, a explicat Cosma.
Modelul trecerii Oltchim în administrare specială este dezavuat şi de Cristian Pârvan, secretar general, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
„E un model păgubos, care nu are nici substaţă tehnică, nici substanţă economică. Singurul mod prin care se mai poate recupera ceva e să o bage în insolvenţă”, spune Cristian Pârvan. Problema esenţială la Oltchim este alegerea modelului tehnologic care să se susţină şi economic, spune Pârvan.
În acelaşi timp, băncile vor acţiona asupra creanţelor Oltchim, spune Stănescu. Iar furnizorii sunt foarte greu de convins să furnizeze materie primă cu credit comercial mai ales către România.
„Creanţele chirografare nu pot fi recuperate de cele mai multe ori nici în urma unei insolvenţe de succes. Riscul exportului către România a crescut mult”, spune Stănescu. Iar în multe cazuri nici creditorii garantaţi nu-şi recuperează creanţele decât în proporţie de 40-50%, adaugă Mirela Iovu, vicepreşedinte, CEC Bank.
„Sunt şi situaţii mai puţin plăcute, când din vânzarea activelor nu se acoperă decât costurile administrative şi procedurale, mai ales în cazul micilor insolvenţe. Din acest motiv băncile sunt reticente în a apela la insolvenţă”, spune Iovu.
Din păcate, piaţa duce lipsă de specialişti în insolvenţă. Zeci de mii de dosare sunt pe mâna unor firme de apartament, spune Iovu.
Cu toate acestea, insolvenţa este soluţia cea mai bună pentru ieşirea din dificultate a companiilor cu datorii restante. „Invit debitorii care se află în dificultate să vină cât mai repede la bănci, pentru a propune planuri de salvare a companiilor de maniera propusă de practicienii profesionişti”, a mai spus Iovu. Totodată, deşi legea insolvenţei este bună, modul în care se aplică, în multe cazuri, este defectuos, însă Iovu spune că debitorii, practicienii şi creditorii trebuie să caute strategii din care toate părţile implicate să iasă în câştig.
Mai multe amănunte în Ziarul de Business, publicaţie editată de Medien Conferences distribuită în fiecare joi împreună cu România Liberă.
