Cu un salariu cumpărăm mai multe portocale şi carne faţă de 1990, dar mai puţină pâine şi unt.
Compararea preţurilor din România ale aproximativ 20 de produse alimentare de bază cu veniturile nete lunare din 1991 şi din 2008 ne rezervă surprize. 2008 este ultimul an pentru care sunt disponibile cifre oficiale ale instituţiilor internaţionale. Cu toţii ne-am aştepta ca produse de bază, precum făinoasele sau uleiul de gătit să se fi ieftinit în anii scurşi după 1990, însă datele Organizaţiei Internaţionale a Muncii subordonată Naţiunilor Unite arată contrariul.
Potrivit statisticii acestei organizaţii, în 1991 un român putea cumpăra din salariul său net de 9.824 lei aproximativ 1.027 de pâini albe nefeliate de 500 de grame, 577 de pachete de spaghete tot de 500 de grame sau 255 de litri de ulei de gătit. Scumpirile repetate ale acestor produse, care anterior anilor 1990 erau cartelate, dar mai puţin absente pe piaţă faţă de produsele din carne, au făcut ca în 2008 un român să poată cumpăra mai puţine astfel de produse. Cu un salariu mediu net de 1.327 lei în octombrie 2008 se putea cumpăra doar 809 pâini de aceeaşi calitate (78%), spaghete doar pe jumătate (281 pachete) şi doar 172 de litri de ulei. De asemenea, untul a devenit şi el mai scump. Cu un venit lunar net în 1991 se putea cumpăra 334 pachete unt pentru ca 17 ani mai târziu, în 2008, să se poată achiziţiona doar 241.
Ce s-a „ieftinit” cel mai mult
Produsele alimentare ale căror costuri reale pentru familie au scăzut cel mai mult sunt cele care anterior anilor ‘90 erau considerate de lux, prin raritatea lor pe piaţă. Dacă imediat după Revoluţie se puteau cumpăra dintr-un venit lunar mediu net 32 de kilograme de portocale, în 2008 cantitatea disponibilă la achiziţie crescuse de aproape 9 ori, până la 270 kg. În cazul bananelor, raportul este de peste unu la şapte. Cu cei 9.824 lei net primiţi de un român se puteau asigura în octombrie 1991 77 kg vită, 100 kg pasăre sau 146 kg peşte viu, pentru ca în 2008 cantităţile să crească la 104 kg, 141 kg şi, respectiv, la 185 kg. Majorări mai mici au avut loc în cazul laptelui nepasteurizat (de la 476 litri la 617 litri), la mere (de la 279 kg la 338 kg), la zahăr (307 kg în 1991 faţă de 413 kg în 2008). Cantitatea de cafea ce putea fi cumpărată în 2008 a crescut de patru ori. Majorarea este de trei ori în cazul vinului roşu şi de 2 ori la ciocolată.
Misterul vieţii totuşi scumpe
Parcurgerea cifrelor ne-ar putea face să credem că traiul în România este mult mai uşor faţă de perioada acelor ani. Mâncarea a rămas însă scumpă, cum faţă de standardul mediu al UE 27 românii alocă de aproape trei ori mai mulţi bani pentru alimente decât ceilalţi cetăţeni UE. Astfel, potrivit ultimului studiu al bugetului familiei realizat de Eurostat, un european alocă în medie 168 unităţi monetare din 1.000 pentru alimentaţie, în timp ce un român pune deoparte 462 unităţi. Singurele alimente ce deţin o pondere egală în bugetul familei atât în UE 27, cât şi în România sunt iaurtul şi untul, cu o unitate monetară din 1.000. În plus, chiar dacă unele alimente au devenit mai accesibile faţă de anii 1991, creşterea masivă a unor cheltuieli precum cele cu utilităţile (ponderea acestora în bugetul familiei e de 2-3 ori mai mare faţă de media UE 27) a făcut ca românii să nu simtă dinamica inferioară a preţurilor la alimente comparativ cu cea a veniturilor, cel puţin până în 2008.