În primul interviu acordat în 2014, Traian Băsescu s-a referit şi la controversa dintre el şi premierul moldovean legată de unire, dar şi la sumele alocate de România Republicii Moldova.
Prezenţa lui Leancă alături de prim-ministrul Victor Ponta la Antena 3, unde a repudiat declaraţiile unioniste ale preşedintelui Băsescu, are un tâlc uşor de descifrat: banii. La Ministerul Dezvoltării condus acum de Liviu Dragnea se află aproape 100 milioane de euro destinate Republicii Moldova, care acum sunt blocate şi, evident, Leancă a crezut că, pe măsură ce steaua politică a lui Traian Băsescu apune, iar cea a lui Ponta este în ascensiune, nu strică să îi acorde un mic sprijin politic intern lui Ponta, dacă acest lucru va ajuta la deblocarea finanţării.
Acest lucru l-a înţeles foarte bine preşedintele când a declarat ieri că „aici e joaca continuă a premierului (Ponta, n.n.). Urât e că l-a antrenat şi pe premierul Leancă”. Lucrurile sunt însă mai complicate din punct de vedere politic decât au încercat să le facă Ponta şi Leancă, dovadă şi corecţia aplicată de Vlad Filat lui Leancă (subordonat politic) când a vorbit despre „recunoştinţa” datorată de Moldova lui Băsescu pentru sprijinul oferit.
Pe de altă parte, este tot atât de adevărat că promisiunea celor 100 de milioane a fost făcută de Traian Băsescu, dar şi că este responsabilitatea sa în cea mai mare parte faptul că Ministerul Dezvoltării a fost desemnat să gestioneze aceşti bani în vremea când titular era Elena Udrea. Acum, Băsescu susţine: „Cu banii pentru Moldova, hai s-o clarificăm puţin. Vreau să ştiţi că România a cheltuit foarte mult cu Republica Moldova. Din banii de asistenţă, România a plătit circa 75% din 500 de milioane euro către Republica Moldova.
Către ce domeniu? Asistenţa pentru reforme în vederea parafării celor două acorduri, alocări pentru bursele pentru tinerii din Republica Moldova, furnizarea de energie electrică când au avut nevoie (nimeni nu cere nimic din factura de 40 de milioane), inundaţiile din 2011 (statul român a construit case de peste 8 milioane de euro în Republica Moldova), acordarea cetăţeniei. E un soi de incorectitudine a politicienilor din Republica Moldova, care spun că numai cu vorbe i-am ajutat. Iniţial, acordul s-a semnat având ca prioritate modernizarea şcolilor şi drumurilor din Moldova. Au trimis iniţial proiecte care nu au putut fi aprobate, după care de la Chişinău s-a cerut schimbarea priorităţilor către interconectările de gaze şi energie, iar anul acesta au venit din nou cu şcolile”.
Această ultimă frază se referă la cele 100 de milioane. Potrivit lui Cristian Ghinea, directorul Centrului Român de Politici Europene, care a publicat în luna decembrie un raport amănunţit privind „cele 100 de milioane”, „declaraţia privind cele 500 de milioane este halucinantă”. Pentru comparaţie, cei mai importanţi finanţatori ai asistenţei pentru Moldova sunt, în ordine, Statele Unite (262 milioane de dolari) şi Uniunea Europeană, cu 200 milioane de euro. România, atrage atenţia Ghinea, ar fi trebuit să fie al treilea contributor, cu 100 de milioane. „Cu 500 de milioane de dolari, remarcă Ghinea, cumpăram Moldova bucată cu bucată”.
Directorul CRPE consideră faptul că, la trei ani de la promisiunea făcută de Băsescu, din cele 100 de milioane nu s-au cheltuit decât cele 8 milioane acordate ca ajutor pentru inundaţii şi 9 milioane pentru gazoductul Iaşi-Ungheni drept „un eşec personal major” al preşedintelui, pe care îl pune pe seama „deciziei inepte a lui Băsescu de a da banii în administrarea Ministerului Dezvoltării”.
În raportul amintit, CRPE propune, pentru deblocarea situaţiei, înfiinţarea unui Fond de Dezvoltare România-R.Moldova gestionat de Ministerul Afacerilor Externe, gestionat în baza unor proceduri transparente deja existente, prin asistenţa acordată de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. O propunere fezabilă, dar cum banii sunt la Dragnea, este greu de crezut că acesta va lăsa la dispoziţia MAE un instrument care poate reprezenta o sursă bună de câştiguri electorale. Altfel spus, există şanse foarte mari ca încă o dată dezvoltarea Moldovei să fie subordonată intereselor politice de la Bucureşti şi Chişinău.