Cum euro ameninţa din nou nivelul de 4,6 lei, BNR plafonează iar sumele în lei acordate băncilor pentru a forţa scăderea cursului euro/leu. Schema a funcţionat în august, va merge şi acum?
În august, în contextul turbulenţelor din politică, euro ajunsese până la 4,64 lei. BNR a intervenit atunci cu pârghii monetare, plafonând toată luna august la 4-6 miliarde lei sumele acordate băncilor la licitaţiile „repo” săptămânale (se oferă lichiditate la scadenţa de o săptămână la dobânda de politică monetară – 5,25%). Luni, cursul urcase peste 4,59 lei/euro, iar banca centrală a scos din nou din mânecă plafonarea sumelor oferite băncilor (doar 6 miliarde lei la licitaţia de ieri, faţă de 12 miliarde la licitaţia precedentă), oferind monedei naţionale o gură de oxigen (cotaţiile în piaţa interbancară au coborât repede cu 2 bani).
După toate probabilităţile, ne aşteaptă o nouă cosmetizare pe termen scurt a cotaţiilor valutare. Pe termen mediu însă, închiderea robinetului cu lei ar duce la creşterea nesustenabilă a dobânzilor, statul fiind nevoit să se împrumute mai scump de la bănci, aşa că nu mizaţi pe începutul unei mişcări de durată. Este deci un bun moment pentru cei ce doreau să transforme o parte din leii economisiţi în valută – mulţumită BNR se vor găsi în următoarele zile/săptămâni euro/dolari ceva mai ieftini la casele de schimb.
În august, „seceta” impusă de BNR a dus euro de la aproape 4,65 lei la 4,45 (-4,3%, o scădere cât… dobânda pe doi ani la un depozit uzual în euro). Mişcarea de apreciere a leului şi-a datorat însă amplitudinea şi contextului politic, detensionat oarecum. Rămâne de văzut cât de jos vor putea impinge oficialii BNR euro de această dată. „Leul este tras în jos de un cumul de factori: pe plan extern, nesiguranţa investitorilor se reflectă în fluxurile de capital ce părăsesc România, pe plan intern-economia încetineşte, lipsa unor politici de creştere, paralizia indusă autorităţilor de anul electoral” spune analistul Laurian Lungu, care subliniază că ajutorul oferit de BNR leului este unul temporar.
Ce depreciază leul?
Intrările tot mai mici de valută – din investiţii străine directe şi remiteri ale muncitorilor români din străinătate, apropiatele vârfuri de plată în contul datoriei publice externe (câte 5 miliarde euro în 2013 şi 2014), diferenţele de productivitate între România şi zona euro, veştile proaste din zona absorbţiei de bani europeni şi dezumflarea creşterii economice prognozate pentru 2012. Deşi un leu mai slab avantajează exportatorii, România nu poate abuza de această pârghie din cauza ponderii relativ reduse a exporturilor în PIB, efectelor inflaţioniste asociate deprecierii leului şi riscului ca finanţările statului să se facă la dobânzi sensibil mai mari.
