Instanţele de judecată din România au pe rolul lor zeci de mii de procese deschise de contribuabili la bugetul de stat nemulţumiţi de deciziile de impunere stabilite de Fisc la adresa lor. Deciziile Fiscului sunt executorii. Mai întâi plăteşti Fiscului cât vrea acesta, apoi, dacă te ţin nervii şi buzunarele, te judeci şi ani de zile pentru a-ţi primi banii înapoi. Potrivit portalului instanţelor de judecată, numai în Bucureşti există 3.500 de procese deschise la Curtea de Apel şi la cele şase judecătorii de sector. În fiecare judeţ există apoi sute, chiar mii de procese în care Fiscul are calitate procesuală. Unele dintre dosare au fost deschise cu peste 10 ani în urmă şi nu există, nici măcar acum, o decizie definitivă a instanţei de judecată.
Judecata cu Fiscul, al doilea obiect de activitate al firmei
Astfel de procese ajung să fie o piatră de moară atârnată de gâtul firmelor. „Unii agenţi economici contestă măsurile dispuse de Fisc pe durata controlului. Li se spune: nu e nimic, mergeţi şi contestaţi. Or, acesta nu este un răspuns. Faptul că tu conteşti nu suspendă executarea silită. Ca să nu fii executat silit trebuie să mergi în instanţă, să îi dai în judecată, să plăteşti cauţiunea care este cam 10% din suma disputată, plata avocaţilor. Vei avea o grămadă de cheltuieli şi timp pierdut pe care va trebui să îl aloci acestor probleme în loc să te ocupi de producţie”, spune Alin Irimia, consultant fiscal în cadrul firmei Transfer Pricing Services (TPS).
Cazurile nu sunt puţine, nu sunt simple, iar erorile de judecată ale inspectorilor fiscali pot costa contribuabilii sute de mii, dacă nu milioane de euro.
Câteva exemple de abuzuri
O firmă de confecţii în lohn primea de la beneficiar, respectiv de la o multinaţională, textilele necesare confecţiilor realizate. In cazul acestor operaţiuni, Fiscul verifică baza de cost, apoi aplică o cotă de impozitare a profiturilor de 10%. În cazul de faţă, inspectorii fiscali au decis să majoreze baza de cost cu preţul materialelor folosite, deşi aceste materiale erau livrate firmei de către multinaţională, deci prima nu avea nici un cuvânt de spus la achiziţie. Prin introducerea materialelor în baza de cost nivelul acesteia a crescut substanţial şi la fel şi impozitele de plată către stat. Cota de 10% nu s-a mai aplicat unei baze de un milion de lei, ci uneia de 10 milioane lei. „Majorarea bazei cu valoarea materialelor este abuzivă atât timp cât firma de lohn nu are funcţii, nu are riscuri în achiziţia materialelor, potrivit regulilor OECD”, spune consultantul fiscal care ne-a povestit cazul. Statul a încasat însă impozit mai mare din această măsură abuzivă, condamnată ulterior de către o instanţă de judecată.
Alteori Fiscul încurcă borcanele. Informaţii obţinute în cercetări administrative ajung să fie folosite în cercetări penale deşi legile spun clar că informaţiile folosite în aceste cercetări trebuie să fie obţinute cu instrumente din Codul de Procedură Penală. Astfel, Fiscul vine la un contribuabil şi îi ajustează suma de plată la buget din diferite motive, cum ar fi incapacitatea acestuia de a prezenta documente, absenţa contabilului din firmă. Ajunsă la organele de cercetare penală, măsura administrativă riscă să fie interpretată drept un caz de evaziune. Ajustarea administrativă a sumei de plată devine ilegal dovadă în proces penal.
Există cazuri în care analiza preţurilor se face subiectiv. Într-un alt caz, Fiscul a analizat preţurile de transfer folosite de o firmă pe o perioadă de patru ani, în care în primii doi ani a înregistrat profit. Inspectorii fiscali au pretins că preţurile de transfer folosite în ultimii doi ani, cei în care firma n-a plătit profit înregistrând pierderi, sunt greşite, deşi aceste preţuri erau aceleaşi cu cele utilizate şi în primii doi ani.
Soluţia: Avocatul contribuabililor
Se pune întrebarea: cine apără contribuabilii de abuzurile unui Fisc dornic deseori să stoarcă pentru buget câţi mai mulţi bani, aproape cu orice mijloace?
„Din punct de vedere legal, doar legea te apără şi teoretic ANAF cât se ocupă de corectarea taxelor. Aceasta, în teorie, trebuie să se facă corect. În practică însă contribuabilul nu este pus pe primul plan”, spune consultantul fiscal Dan Schwartz de la Scot & Company Consulting.
Potrivit lui Alin Irimia, una dintre cele mai bune soluţii ar fi înfiinţarea instituţiei „Avocatul contribuabililor”. „Acum nu ai unde să te adresezi, poţi să o faci la cel care a făcut actul, dar nu ai nici o şansă. Este greu acum să găseşti modalitatea prin care să se manifeste o atitudine corectă”, spune el.
Organizat în cadrul IRS (Internal Revenues Service, Fiscul american) Serviciul Avocatul Contribuabilului (Taxpayer Advocate Service) funcţionează separat în interiorul IRS şi a fost înfiinţat în urma adoptării de către Congres în 1996 a unei Carte a drepturilor contribuabililor. Oficiul are 2.000 de angajaţi care asistă plătitorii americani de taxe în relaţia lor cu IRS. Serviciul acordă asistenţa sa contribuabililor americani care înregistrează pierderi economice majore din disputa lor cu IRS, care nu au reuşit să îşi rezolve problema în 30 de zile sau care nu au primit un răspuns scris de la IRS. Oficiul auditează anual activitatea IRS şi prezintă anual Congresului SUA un raport conţinând sugestii de ameliorare a activităţii IRS.
