Îngrijorarea pieţelor creşte faţă de Spania, aflată în mare dificultate financiară şi ale cărei dobânzi la împrumuturi pe pieţe sunt considerate nesustenabile la termen, ceea ce duce la necesitatea recurgerii la un plan de salvare global.
Dobânda împrumuturilor pe zece ani pentru Spania a bătut ieri un nou record de la crearea zonei euro – 7,615% – reflectând neîncrederea crescândă a investitorilor faţă de acest stat. Prin efect de contagiune, Italia suferă şi ea pe piaţa obligatorie, dobânda pe zece ani atingând 6,655%, cea mai mare din ianuarie.
Credibilitatea Spaniei pe pieţe a încasat o nouă lovitură după ce Catalonia, una din regiunile sale cele mai bogate, a recunoscut că ar putea avea nevoie de ajutor financiar guvernamental, ceea ce a accentuat zăpăceala din zona euro. În acest context, ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schauble, şi omologul său spaniol, Luis de Guindos au dorit să asigure pieţele şi au emis un comunicat, după întrevederea lor de la Berlin, în care au afirmat că „dobânzile la creditele actuale (impuse Spaniei) nu reprezintă nici fundamentele economice, nici potenţialul ei de creştere, nici capacitatea de rambursarea datoriilor publice”. Dezvăluirea dificultăţilor Cataloniei, regiune care aduce un sfert din PIB-ul spaniol, survine într-un moment în care Spania se află sub focul pieţelor financiare, cu miza de „a evita o prăbuşire financiară iminentă”, potrivit publicaţiei El Economista. Majoritatea analiştilor au fixat octombrie data limită înaintea unei încetări a plăţilor de către Spania.
„Stupoare”
Adăugând un plus tensiunilor care pun la grea încercare zona euro, Spania a provocat un incident diplomatic marţi, publicând o pretinsă declaraţie comună cu Roma şi Parisul asupra acordurilor europene vizând protejarea zonei euro, dezminţită de celelalte două capitale.
„Este halucinant”, declara la Paris ministrul pentru Afaceri europene, Bernard Cazeneuve, în timp ce la Roma anunţul spaniol a fost primit cu „stupoare”. Seara, Madridul a făcut un pas înapoi şi a explicat că nu a vorbit niciodată de o „declaraţie comună”, ci doar a apărat în faţa partenerilor sâi necesitatea aplicării rapide a acordurilor ultimului summit UE.Acestea prevăd în special lărgirea modalităţilor de intervenţie a fondurilor europene de salvare în favoarea unei ţări în dificultate, dar aplicarea lor trebuie să aştepte adoptarea de către parlamentele naţionale a celor mai mari contributori la aceste fonduri şi mai ales o decizie a Curţii constituţionale germane, aşteptată la 12 septembrie.
Lovitura Moody’s
Germania şi-ar putea pierde triplul A. Anunţul agenţiei de rating Moody’a a căzut ca o ghilotină, alimentând panica pe pieţele financiare privind situaţia economică europeană. Moody’s a scăzut perspectivele Germaniei, Luxemburgului şi Olandei de la „stabile” la „negative”. Decizia este justificată de criza zonei euro, care cu fiecare zi face incert viitorul monedei unice. Ministrul german de Finanţe a reacţionat pentru a asigura că Germania va continua să fie „ancora de stabilitate în zona euro”. Dar agenţia americană a mers mai departe şi a estimat că probabilitatea ieşirii Greciei din Uniunea monetară s-a amplificat în ultima vreme. O astfel de bulversare va afecta şi alte state ale zonei euro, în special Spania şi Italia, deja vizate de investitori şi care au revizuit în scădere perspectivele lor de creştere. Potrivit Moody’s, acest scenariu nu ar face decât să tragă în jos „bunul elev” (Germania) al zonei euro, ale cărui bănci sunt considerate vulnerabile din cauza „expunerii lor la economiile zonei euro sub stres, în special Spania şi Italia”.
În Germania, Moody’ a provocat iritarea contribuabililor, deja ostili planurilor de salvare succesive, 85% din ei fiind favorabili ieşirii Greciei din eurozonă. Dacă nota Germaniei este ameninţată în prezent, este în parte din cauză că ţara este principalul contributor de fonduri pentru partenerii europeni în dificultate. Turbulenţele în sânul comunităţii monetare accentuează neîncrederea pieţelor şi experţii sunt de acord în ce priveşte urgenţa acţiunii şi preconizează o intervenţie a BCE, singura instanţă considerată capabilă să „stingă focul”.
Economie dependentă
Prima economie a zonei euro, Germania plăteşte mai mulţi bani pentru alimentarea creditelor internaţionale. Potrivit lui Christian Ott, economist la Natixis, statul german este expus cu un total de 350 miliarde euro prin creditele acordate pentru patru ţări sub perfuzie (Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania). Concret, dacă toate statele în dificultate ar da faliment, Germania ar pierde echivalentul a 12-14% din PIB. Germania este o putere exportatoare fără echivalent în zona euro, problema fiind că 40% din vânzările industriale în străinătate sunt destinate chiar acestei zone. Catherine Stephan, economist la BNP Paribas, arată că „dificultăţile celor mai apropiaţi parteneri economici, ca Franţa, Olanda sau Italia, au un impact negativ asupra economiei germane”. Un alt motiv de îngrijorare este încetinirea creşterii observate în ultimul timp în marile state emergente, cum este China, mari cumpărători de produse germane.
Se accentuează diferenţa între o zonă euro „de centru” şi una „de la periferie”, între ţările din Nord şi din Sud ale monedei unice.
