La începutul anului, Soros s-a retras din activitatea de la ”Quantum Fund” pe care l-a înfiinţat, dar nu lasă să treacă nicio mare dezbatere globală fără a-şi face auzită vocea, notează cotidianul Corriere della Sera, care i-a luat un interviu, în ediţia de joi, citat de Agerpres.
Solicitat să comenteze faptul că prin planul pentru Grecia Europa a evitat să aibă o ”Lehman Brothers” proprie, Soros s-a declarat convins că Grecia poate fi salvată. Dacă va avea nevoie de ajutor Europa va trebui să răspundă. Există însă o problemă legată de poziţia Germaniei, care nu vrea să plătească pentru ţările din Europa de Sud, care nu ştiu să reglementeze situaţia şi au şi limite constituţionale. Pentru a ajuta cu adevărat însă trebuie ca ratele împrumutului acordat Greciei să fie cât mai scăzute posibil.
Guvernele europene care oferă fonduri Atenei vor sfârşi prin a avea câştig de cauză. În opinia lui Soros, este contraproductiv şi o eroare tehnică, deoarece acest lucru va face mai greu pentru Grecia să iasă din gaura neagră în care se află şi dezvăluie problemele reale ale euro. Euro, aşa cum a fost construit la Maastricht, era incomplet, spune Soros. Avea o Bancă centrală dar nu şi o politică bugetară comună, lăsa ţărilor sarcina de a ţine deficitul sub 3% din PIB. Practic, nimeni nu a respectat această limită.
În 2003, Germania a fost prima care a refuzat să sufere penalizările Pactului de stabilitate. Soros crede că acesta a eşuat iar astăzi există ţări total ieşite de pe făgaş. Viitorul euro depinde de voinţa politică de a progresa.
Euro a fost văzut ca o compensaţie pentru reunificarea germană şi cu toate acestea Berlinul nu a părut niciodată mai izolat în perioada postbelică ca astăzi. Solicitat să comenteze dacă euro a eşuat politic, Soros a apreciat că reunificarea germană a fost marea forţă motrice care a determinat progresul Europei. Germanii au făcut întotdeauna concesiile necesare pentru a determina progresul UE, atunci când se căuta un acord. Acum însă germanii se simt detaşaţi, concentraţi auspra lor şi lipsiţi de dorinţa de a-şi menţine vechiul rol. De aceea proiectul european s-a blocat. Dacă de aici nu va merge înainte, atunci va merge înapoi. Soros subliniază că este important să se înţeleagă că dacă nu se fac primii paşi pentru euro, moneda va fi compromisă, la fel şi UE.
Germania ar trebui să crească salariile, dar Berlinul nu vrea să facă acest lucru. Este de înţeles, deoarece în cazul lor întreprinderile ar investi în alte ţări. De aceea sindicatele germane colaborează şi acordă prioritate locurilor de muncă mai degrabă decât compensaţiilor. Este o problemă pe termen lung. Unele ţări au o monedă prea puternică pentru ele, prin urmare suferă de şomaj din cauza obligaţiilor bugetare. Spania, de exemplu, reduce cheltuielile, exact contrariul învăţăturilor lui Keynes.
Prin urmare, nu există o ieşire, exceptând cazul în care ţările de la euro-periferie acceptă ani de deflaţie şi recesiune, o perspectivă, în opinia lui Soros, dificilă. De aceea este nevoie de o formulă care să permită unor ţări să nu reducă bugetul atât de drastic. E nevoie de un gen de FMI care să facă ajustarea mai puţin dureroasă.
După falimentul Lehman autorităţile s-au angajat într-o operaţiune complexă de salvare în două etape. În prima au întărit echilibrele preexistente şi numai în a doua etapă vor încerca să le corecteze. A existat un exces de datorie în economie iar creditul privat era în colaps, prin urmare guvernele au înlocuit sectorul privat. Acesta este punctul în care ne aflăm acum şi de aceea există problema datoriei publice greceşti. Am supravieţuit crizei dar efectele exceselor se simt încă, corecţia fiind de abia iniţiată.
Soros a mai explicat că fundamentalismul de piaţă este în mod clar legat de dominaţia SUA în lume. America a promovat o ordine mondială în care ea era ”mai egală decât alţii”, în sensul orwellian al termenului. A obţinut mari beneficii de la faptul că s-a aflat în centrul economiei mondiale, deoarece ani de zile a putut consuma cu 6,5% mai mult decât producea. Acum însă situaţia s-a schimbat şi este în curs o enormă ajustare care se reflectă şi în lumea ideilor. Există însă acum pericolul ca multe dintre cuceririle civilizaţiei occidentale să se piardă în acest proces, îndeosebi libertatea individuală.
