După săptămâni în care a insistat că economia spaniolă nu are nevoie să fie salvată, guvernul de la Madrid a solicitat sâmbătă sprijinul financiar al Uniunii Europene pentru a-şi salva sectorul bancar, aflat în dificultate, devenind astfel a patra ţară, după Grecia, Irlanda şi Portugalia, care apelează la asistenţa UE.
Criza greacă a lovit, în sfârşit, acolo unde toată lumea se aştepta să lovească: în Spania. La 12 zile de când a declarat răspicat că nu are nevoie de bailout şi la nici 24 de ore de când a insistat că nici o decizie privind o posibilă intervenţie europeană nu a fost luată, guvernul spaniol a solicitat ajutorul Uniunii Europene pentru a-şi salva sectorul bancar, grav afectat de criză. Miniştrii de Finanţe ai zonei euro au convenit în pripă la o reuniune de urgenţă să acorde Spaniei până la 100 de miliarde de euro „preventiv”, bani care vor fi direcţionaţi prin intermediul Fondului spaniol pentru Restructurarea Ordonată a Băncilor (FROB) către băncile care au nevoie urgentă de capitalizare. Un bailout prin definiţie, numai că spaniolii refuză să îl numească ceea ce este. „În nici un caz nu este un bailout”, a declarat ministrul spaniol de Finanţe, Luis de Guindos. „Bineînţeles că este un bailout!”, afirmă economistul Edard Hugh, citat de Time Magazine. „Cum altfel să-i spui? Dacă nu-ţi poţi finanţa datoria şi trebuie să-i rogi pe alţii să ţi-o finanţeze, atunci este un bailout. Problema este că toată lumea care a apelat la un bailout este moartă, iar Rajoy (prim-ministrul spaniol, n.n.) nu vrea să fie mort”, comentează Hugh, care constată că toţi liderii politici ai ţărilor care au apelat la sprijinul UE şi FMI – Grecia, Irlanda şi Portugalia – au fost pulverizaţi la urne de alegători.
Lovituri preventive
Pentru Spania semnalul a fost dat încă de joi, când guvernul a reuşit să vândă obligaţiuni de stat în valoare de 2,5 miliarde de dolari, dar la un randament prohibitiv de 6,05% pentru zece ani. În acel moment, Germania – care se împrumută la rate negative – a început să facă presiuni asupra Madridului să accepte un plan de salvare de tipul celor aplicate celor trei ţări anterioare, dar Mariano Rajoy a refuzat. În consecinţă, agenţia de rating Fitch a degradat dramatic Spania cu trei trepte, de la A la BBB. Apelul la Fondul de Salvare European era inevitabil şi, cu toate că Rajoy a continuat să insiste că Spania nu are nevoie să fie salvată, sâmbătă acesta a fost practic obligat să ia banii europeni. Vineri, Rajoy încă se codea şi declara că nu va lua nici o decizie până azi, când ar fi trebuit să fie făcut public un raport de audit al sistemului financiar spaniol al FMI. Drept pentru care FMI a devansat cu 48 de ore publicarea raportului şi a anunţat încă de sâmbătă dimineaţă că băncile spaniole vor avea nevoie de cel puţin 40 de miliarde de euro pentru a se salva. Din aceşti bani, mai mult de jumătate ar trebui să fie acordaţi Bankia, a patra bancă spaniolă, care, pe 26 mai, admitea că are nevoie de 23,5 miliarde de euro din bani publici.
Cu sabia greacă deasupra capului
Graba cu care UE şi FMI au forţat Spania – a patra economie ca mărime din zona euro – să accepte banii se explică prin situaţia din Grecia. Duminica viitoare, în Grecia au loc alegeri legislative şi dacă, aşa cum pare acum, acestea vor fi câştigate de Coaliţia de stânga radicală Syriza, care refuză programul de austeritate, atunci probabil că Grecia va părăsi uniunea monetară. Deşi majoritatea refuză acest scenariu, toată lumea se pregăteşte pentru el, iar miniştrii de Finanţe nu au făcut altceva decât să se asigure că lucrurile nu vor scăpa de sub control. Ieşirea Greciei din zona euro va produce o undă de şoc care ar fi distrus băncile spaniole şi ar fi dus la prăbuşirea economiei spaniole şi, implicit, a euro. Nici acum nu este cert care va fi impactul ieşirii Greciei – botezată de The Economist Grexit -, dar măcar europenii par mulţumiţi că au consolidat oarecum sistemul bancar al Spaniei.
Ce a obţinut Spania
La schimb, Spania a obţinut condiţii care să-i permită să spună că „bailout-ul nu este bailout”. Astfel, spre deosebire de precedentele trei ţări salvate, FMI nu va contribui la salvarea băncilor spaniole şi banii nu vor veni la pachet cu un set de măsuri care se numesc de „ajustare” sau „reformă” macroeconomică, dar, în realitate, sunt măsuri de austeritate. Europenii insistă că Spania a adoptat deja toate măsurile de austeritate necesare şi toate reformele cerute pentru creşterea competitivităţii economiei spaniole, dar mai probabil se tem să destabilizeze politic actualul guvern de centru-dreapta, care şi-a asumat un program de reforme foarte dur.
Linia narativă oficială este că Spania s-a angajat deja să respecte ţintele de deficit înscrise în Pactul Fiscal şi nu are nevoie de instrumente suplimentare de constrângere, dar aceasta este mai mult o dorinţă decât o realitate. În condiţiile în care se vorbeşte tot mai mult la nivel european de măsuri care „să stimuleze creşterea economică”, adică de creşteri ale cheltuielilor bugetare, guvernul spaniol se va afla sub o presiune imensă. Anul acesta, PIB-ul Spaniei va scădea cu aproximativ 2%, iar şomajul este cel mai ridicat din zona euro – 20% -, din care 50% în rândurile tinerilor.
