„Mark şi Andrew Madoff nu ştiau despre fraudă înainte ca tatăl lor să îi informeze despre ea, miercuri. Au fost şocaţi şi au anunţat autorităţile imediat. Cei doi fraţi se numără printre numeroasele victime ale acestei scheme şi vor continua să coopereze” – Martin Flumenbaum, avocatul familiei Madoff.
Bernard Madoff a fost arestat pe 11 decembrie 2008 după ce, cu o seară înainte, acesta le mărturisise fiilor lui, Mark şi Andrew, că este autorul fraudei secolului. Bernie a reuşit să sustragă peste 50 de miliarde dolari de la numeroase bănci şi fonduri de investiţii printr-o schemă piramidală. În martie 2009, brokerul de pe Wall Street, fost director al Nasdaq, a fost condamnat la 150 de ani de închisoare. Pe 11 decembrie 2010, bântuit de faptele tatălui său, Mark şi-a luat viaţa, spânzurându-se cu lesa căţelului, lăsând doi copii fără tată.
Bernie – salvamarul care a înecat economia
Pentru unii, Bernard Madoff este un bărbat carismatic care a urcat rapid printre brokerii de pe Wall Street, un geniu al finanţelor care a ajuns preşedintele Nasdaq, un şef care-şi trata angajaţii ca pe membrii ai familiei.
Dintr-o altă perspectivă, Madoff este un bărbat trecut de 70 de ani, cu părul cărunt şi dat pe spate, cu ochii mici şi uşor supraponderal. Era tăcut, controlat şi mereu atent cu aspectul şi cu imaginea lui. În fiecare dimineaţă el îşi asorta ceasul cu verigheta, alegând între curelele din platină şi cele din aur.
Bernie a copilărit în Laurelton, o comunitate evreiască unde el şi cu prietenii lui mâncau îngheţată şi luau parte la activităţile organizate de comunitate. „A fost un loc idilic în care să copilăreşti”, îşi aminteşte Vera Gitten, o fostă colegă de şcoală a lui, citată de ziarul New York Times. Ea îl descrie pe Bernie ca un băiat foarte „subţire”, un elev bun şi o persoană foarte sociabilă.
După ce a terminat liceul, în 1956, Madoff a studiat un an la Universitatea din Alabama, după care s-a transferat la Universitatea Hofstra. Acesta şi-a terminat studiile în 1960 şi a obţinut o diplomă care-i atesta specializarea în ştiinţele politice. A mai petrecut un an la Şcoala de Drept din Brooklyn, frecventând cursurile de dimineaţă, în timp ce, în paralel, conducea prima lui afacere: monta şi repara sisteme de stropitori.
Când Madoff a ajuns pe Wall Street în 1960, era un outsider. Bernard L. Madoff Investment Securities a fost creată cu numai 5.000 de dolari pe care acesta îi adunase lucrând ca salvamar şi ca instalator . La început, mica lui firmă făcea legătura între cumpărătorii de acţiuni ieftine, neînregistrate la New York Stock Exchange, sau la American Stock Exchange, şi vânzătorii de pe piaţa deschisă. Profitul obţinut de către firmă îl constituia diferenţa dintre preţul de vânzare al acţiunilor şi sumele oferite de către cumpărători. „A fost un bărbat ce avusese o idee bună şi, în acelaşi timp, un vânzător extraordinar”, spune Charles V. Doherty, fostul preşedinte al Midwest Stock Exchange. „Era înaintea tuturor.”
La mijlocul anilor ‘70, Madoff făcea tranzacţii cu acţiuni mai scumpe şi mai prestigioase. Tot în acea perioadă, el a început să-şi dezvolte relaţiile cu autorităţile de reglementare. „Era preferatul autorităţilor de reglementare, fără îndoială. Făcea orice i se cerea”, declară Nicholas A. Giordano, fostul preşedinte al Philadelphia Stock Exchange. „Vroiau ca el să fie un adversar de temut al New York Stock Exchange şi exact asta devenise.”
Firma domnului Madoff a adoptat rapid noile tehnologii, la începutul anilor ‘90, acesta devenind şeful Nasdaq, o bursă electronică care a căpătat o parte importantă din piaţa tranzacţiilor. În ciuda flerului său pentru nou, Bernard le spunea mereu angajaţilor săi să nu complice lucrurile, fiind un bărbat cu obiceiuri precise şi controlate. Fuma ţigări Davidoff iar, în Londra, îşi făcea costumele la Kilgour şi îşi cumpăra ceasurile de la Somlo Antiques.
Unii asociaţi precum şi alte persoane care l-au cunoscut au declarat că, prin stilul său minuţios, Madoff afişa uneori semne ale unui comportament obsesiv-compulsiv.
Potrivit unui fost angajat, Bernie obişnuia să caute în biroul său urme de murdărie. Odată, acesta a zărit pe cineva mâncând o pară la biroul lui din New York, din fruct curgând zeamă pe mocheta gri. Atunci, Madoff ar fi smuls bucata de mochetă murdară şi ar fi înlocuit-o cu una curată. Julia Fenwick, fost manager al biroului din Londra, a spus că „totul trebuia să fie perfect” şi că „niciodată nu îţi lăsai acte pe birou. Niciodată!”.
Cu toate că îşi vizita biroul din Londra numai de câteva ori pe an, de cele mai multe ori în timp ce se afla în drum spre casa lui de vacanţă din Franţa, domnul Madoff avea grijă ca totul să corespundă cerinţelor lui stricte. Designul era identic celui din biroul din New York şi celui din avionul său particular. Redecorarea a costat 700.000 de dolari. Mobila era făcută din frasin negru, pereţii erau negri, computerele şi mouse pad-urile erau negre. Până şi frigiderul era negru.
Potrivit unor foşti angajaţi, citaţi de New York Times, obsesia lui Madoff pentru ordine şi pentru control i-a făcut pe aceştia să nu observe că existau nereguli în afacerea acestuia, deoarece „părea să creadă în familie, loialitate şi onestitate. Nu ai fi crezut niciodată că este un şarlatan”.
În mintea talentatului domn Madoff
Cine este cu adevărat Bernard Madoff? Un răspuns simplu pentru această întrebare ar fi că este un şarlatan de proporţii, un manipulator lacom care a făcut orice pentru a-şi clădi averea, indiferent cine a avut de suferit. Unii specialişti consideră, totuşi, că printr-o analiză mai complexă a comportamentului său se poate face legătura între lumea finanţelor şi cea a criminalilor în serie.
Gregg O. McCrary, un fost agent special al FBI, crede că Madoff dispune de unele trăsături distructive caracteristice psihopaţilor. „Unele dintre caracteristicile care pot fi observate la un psihopat sunt abilitatea de a minţi, de a manipula şi de a înşela. Persoanele acestea devin un fel de cameleoni. Sunt capabile să creeze ce impresie vor ele. Ştiu ce vor oamenii şi le oferă exact acel lucru.” declară acesta publicaţiei New York Times.
Escrocii pricepuţi înţeleg vulnerabilităţile victimelor lor. Madoff a căpătat încrederea clienţilor lui investind banii unor instituţii evreieşti importante, precum Hadassah, dar şi pe cei ai prietenilor lui apropiaţi. „Dacă m-ai fi întrebat pe mine ‘Vrei să investeşti cu tipul care face bani pentru Universitatea Yeshiva şi fundaţia Steven Spielberg?’, aş fi semnat în clipa următoare” a declarat o persoană pentru Vanity Fair. Povestea de succes a lui Bernie, modul în care a ajuns de la zdrenţe la bogăţie, a fost o lovitură puternică pentru raţiunea multora dintre victimele lui de origine evreiască. Madoff s-a folosit de inocenţa şi grandiozitatea clienţilor lui.
Psihologul criminalist J. Reid Meloy consideră că încrederea în sine a domnului Madoff este similară criminalilor pe care acesta i-a studiat. „Persoanelor cu tendinţe psihopate nu le este frică să fie prinse. Au tendinţa de a fi foarte narcisiste şi se cred îndreptăţite.”, declară acesta pentru New York Times.
Bernard a fost comparat chiar şi cu faimosul criminal în serie Ted Bundy. Dacă Bundy omora oameni, Madoff „omora” portofele, conturi bancare şi simţul securităţii financiare al oamenilor. Asemeni domnului Bundy, domnul Madoff s-a folosit de o minte ageră şi de un comportament cordial pentru a creea o persoană care nu există şi care oferea persoanelor din jur un sentiment fals de siguranţă.
Când a fost acuzat public pentru frauda comisă, Bernie nu a arătat nicio urmă de regret. „Sunt surprins că nu m-au prins mai devreme”, declara acesta presei.
Chiar şi pentru analişti, comportamentul domnului Madoff este greu de definit, existând o varietate de explicaţii pentru fapta sa – dorinţa de a acumula avere, nevoia de a-i domina pe alţii şi nevoia de a demonstra că este mai deştept decât restul lumii. Toate acestea s-au „materializat” în abilitatea acestuia de a păcăli, timp de ani buni, autorităţile de reglementare.
Doctorul Meloy specifică faptul că indivizii cu tendinţe psihopate cred cu tărie că sunt speciali. „Cred că sunt deasupra legii şi cred că nu pot fi prinşi.” spune acesta. Totuşi, slăbiciunile acestor indivizi, „Călcâiul lui Ahile al psihopaţilor este faptul că sunt de părere că vor scăpa nepedepsiţi. Eventual, acest lucru va duce la căderea lor.”
Pentru Meloy este perfect logic că Madoff s-a împrietenit cu autorităţile de reglementare, chiar dacă a riscat în acest fel să fie expus. „Într-o schemă ca aceasta este foarte important să-i ţii pe cei care te-ar putea ameninţa, foarte aproape”, explică doctorul Meloy. „Vrei să-i ai drept aliaţi şi să le modelezi atitudinea faţă de tine şi faţă de afacerea ta.”
Clienţii
Pe măsură ce detaliile fraudei au început să iasă la suprafaţă după arestarea lui Madoff în 2008, a devenit clar că victimele erau numeroase. Corporaţii ce se ocupau cu investiţii şi cu managementul bunurilor au pierdut miliarde, iar unele chiar au intrat în vizorul anchetatorilor.
Poveşti ale victimelor din rândul personalităţilor au devenit subiecte pentru mass-media. Actorul Kevin Bacon nu a dezvăluit câţi bani au pierdut el şi cu soţia lui, Kyra Sedgwick. Zsa Zsa Gabor a pierdut 10 milioane de dolari iar avocatul ei l-a învinovăţit pe Madoff pentru datoriile de 118.000 de dolari pe care actriţa le acumulase. Bernard l-a păcălit chiar şi pe supravieţuitorul Holocaustului Elie Wiesel, a cărui fundaţie a pierdut mai mult de 15 milioane de dolari. Acum, toate victimele aşteaptă să fie despăgubite, fiind nevoie de numeroase investigaţii pentru a stabili de unde proveneau banii şi unde au ajuns.
Printre cei păcăliţi de Madoff se află şi unii prieteni foarte apropiaţi, printre care şi doi magnaţi pe care acesta îi privea ca pe nişte taţi: răposatul Norman F. Levy şi filantropul Carl J. Shapiro. Prietena lui Levy, supermodelul Carmen Dell” Orefice a pierdut tot ce economise pe parcursul vieţii.
Blonda platinată care a pozat pentru Richard Avedon, Irving Penn, Francesco Scavullo şi Norman Parkinson, şi care i-a fost muză lui Slavador Dali are 79 de ani, dar este încă superbă. Relaţia ei cu cu Norman F. Levy a început în toamna anului 1993.
La şase ani după moartea logodnicului ei, legendarul impresar TV şi gazdă de emisiune David Sussind, un vecin i l-a prezentat pe Norman F. Levy lui Carmen. Pe atunci, un văduv în vârstă de 80 de ani, Levy se retrăsese din afaceri, călătorind, făcând acte de caritate şi făcând investiţii cu prietenul său cel mai bun, Bernie Madoff. Carmen a fost prinsă la mijloc.
Secretarele
Eleanor Squillari
Între 1942 şi 1945, Adolf Hitler a angajat o secretară tânără. Traudl Junge scria ce dicta el, umbla cu corespondenţa lui, i-a scris testamentul şi a fost în buncărul din Berlin când acesta s-a sinucis. În ciuda faptului că lucrau îndeaproape, Junge a declarat că rareori l-a auzit pe Hitler spunând cuvântul „evreu” şi că a aflat despre Holocaust numai după ce şeful ei a murit şi războiul s-a terminat. S-a învinovăţit enorm pentru că, conform declaraţiilor ei, i-a plăcut de „cel mai mare ucigaş.”
Potrivit lui Eleanor Squillari, povestea ei nu este foarte diferită de cea a lui Traudl Junge. Pentru mai mult de două decenii, secretara domnului Madoff a stat în afara biroului lui. Îi cunoştea clienţii, toanele, obiceiurile şi indiscreţiile. A văzut ambele laturi ale soţiei sale, Ruth. Până pe 11 decembrie 2008, ea credea că este un şef bun şi generos. „Sunt încă şocată. Nici în momentul de faţă nu îmi vine să cred că aceasta este persoana alături de care am lucrat mai bine de 25 de ani”, declara aceasta, în 2009, într-un interviu pentru Vanity Fair. Aceasta a colaborat cu FBI-ul, simţindu-se obligată faţă de miile de indivizi pe care Madoff i-a lăsat fără bani şi fără viitor.
Annette Bongiorno
O altă secretară a lui Madoff, în vârstă de 62 de ani şi care a lucrat pentru acesta 40 de ani, se află sub cercetare. Aceasta a făcut 14 milioane de dolari după ce a investit 920.000 de dolari în afacerea şefului ei. Procurorii susţin că aceasta ştia totul despre frauda lui Madoff. Dacă nu va reuşi să-şi plătească cauţiunea stabilită la 5 milioane de dolari, aceasta riscă să ajungă din casa ei cea mare, direct la „mititica”. În cazul în care va fi acuzată, ea va petrece 75 de ani în puşcărie.
Ruth – nevasta
Ruth Madoff şi-a declarat nevinovăţia imediat după ce victimele soţului ei au aflat că aceasta a făcut o înţelegere cu procurorii pentru a păstra 2,5 milioane de dolari. Este asta o dovadă că Bernie încă trăgea sforile, şi din spatele gratiilor? Cum ar fi putut să nu ştie ea despre schemă, după o căsnicie de 50 de ani ?
Pe 29 iunie 2009, Bernard Madoff a fost condamnat la 150 de ani de închisoare. A fost pentru prima dată când Ruth a dat o declaraţie, după arestarea soţului ei, în decembrie 2008. „Am decis să rup tăcerea acum, deoarece ezitarea mea de a vorbi a fost interpretată ca indiferenţă sau ca lipsă de simpatie faţă de victimele soţului meu, şi acest lucru nu este adevărat”, a zis aceasta.
Declaraţia ei de căinţă nu ar fi putut veni într-un moment mai prost. Ruth – care tocmai făcuse o înţelegere de 2,5 milioane de dolari, care, cu câteva săptămâni înainte de arestarea lui Bernie, retrăsese 15,5 milioane de dolari din cont, din biroul acestuia, care luptase pentru a-şi păstra locuinţele şi care fusese contabila lui Madoff – susţinea acum ea însăşi este o victimă.
Gestul ei a fost considerat extrem de jignitor. „Hey, Ruth, dă înapoi cele 2.5 milioane de dolari, pentru hoţia soţului tău! Pune mâna şi munceşte ca să plăteşti toate depăgubirile”, spunea un comentator pe site-ul New York Times. Alt cititor scria: „2,5 milioane de dolari? Eu aş lăsa-o cu 5.000 de dolari plus asigurarea socială la care este îndreptăţită. Mi-ar plăcea să o văd cerşind, cu o pancartă în mână, pe Wall Street.”
Vara aceasta, Ruth a fost surprinsă de către o echipă a postului ABC în New York City. Aceasta nu a spus nimic când a fost întrebată dacă are ceva să le transmită victimelor fraudei.
Mark şi Andrew – fii
Atât Mark cât şi Andrew Madoff au avut o viaţă dificilă după arestarea tatălui lor, fiind împovăraţi de frauda comisă de domnul Madoff. Însă lui Mark, cel mai în vârstă dintre cei doi fii, ptotrivit unor surse apropiate de familiei, i-ar fi fost mai greu să treacă peste vestea „blestem”.
Sinuciderea lui Mark Madoff în ziua de 11 decembrie 2010, la doi ani după arestarea tatălui său, ne arată cum frauda comisă de Bernie a distrus familia Madoff. Acesta a fost găsit spânzurat în apartamentul său din Manhattan. Cu câteva zile înainte, un purtător de cuvânt al celor doi fii a declarat că „Mark rămâne supărat din cauza înşelăciunilor şi prejudiciului provocate de tatăl său.”
Ambii fraţi, cât şi unchiul lor, Peter Madoff, au fost anchetaţi în ultimele luni. Mark era foarte deranjat de faptul că era implicat în fraudă.
În timp ce Andrew a început să parcurgă mai mult de 100 de mile pe săptămână cu bicicleta şi să lucreze alături de logodnica lui la firma acesteia, Mark şi-a petrecut ultimii ani încercând să obţină o slujbă pe Wall Street. Neavând succes, acesta se apucase să lucreze la aplicaţii pentru iPad.
Mark a crescut în New York iar în 1986, după ce a terminat studiile la Universitatea Michigan, a început să lucreze pentru tatăl său. În anii ’90 şi 2000, acesta conducea birourile de tranzacţii, supervizând zeci de tineri.
S-a căsătorit cu prima lui soţie, Susan, în 1989. Au avut doi copii împreună după care au divorţat, 10 ani mai târziu. Aceasta a refuzat să comenteze cele întâmplate.
S-a căsătorit cu Stephanie Morgan în 2003. Aceasta a făcut o declaraţie oficială, citată de New York Times. „Soţul meu, Mark, şi-a luat viaţa şi indiferent de sentimentele pe care le aveţi faţă de socrul meu şi de crimele sale monstruase, copii la Mark sunt victime nevinovate şi sinuciderea lui este tragică pentru ei. Sunt devastată şi cresc doi copii mici de una singură. Vă rog să fiţi decenţi şi înţelegători faţă de copii lui Mark şi să ne lăsaţi să îl plângem în intimitate. Apreciez simpatia şi sprijinul pe care le-am primit în decursul ultimelor zile, din partea celor care l-au cunoscut şi l-au iubit pe Mark. Îi voi simţi lipsa şi îl voi iubi pentru totdeauna.”, a declarat purtătorul ei de cuvânt. Bernard Madoff nu a asistat la ceremonie.
Ce urmează?
Bernard Madoff a produs o fraudă de 65 de milioane de dolari printr-un joc piramidal. A ruinat vieţile miilor de clienţi care au avut încredere în el. A contribuit la distrugerea economiei mondiale, şi-a distrus prietenii, şi-a distrus familia. Are de executat o sentinţă de 150 de ani, o pedeapsă care pare insuficientă în opinia unora. Comunitatea evreiască îl consideră un al doilea Hitler şi numele Madoff a devenit sinonim cu ruşinea. Totuşi, ce urmează?
