Fosta uzină secretă „G” vinde în toată lumea apă sărăcită în deuteriu.
Institutul pentru Tehnologii Criogenice de lângă Râmnicu Vâlcea produce tone de apă fără deuteriu, denumită şi „apă vie”. Apa miraculoasă se vinde cu 10 dolari/litru, iar comenzile depăşesc capacitatea de producţie.
De la o producţie anuală de 150 tone de apă sărăcită în deuteriu (denumită popular, datorită proprietăţilor sale în medicină şi „apa vie”) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice-ICSI Râmnicu Valcea urmează să ajungă în 2011 la o capacitate de 1.000 tone/an. Creşterea producţiei şi îmbunătăţirile tehnologice sunt demarate chiar în plină criză economică care însă nu a afectat şi activităţile institutului. Cercetătorii de la ICSI au zeci de proiecte de cercetare în lucru, comenzi nenumărate şi brevete de finalizat. Deşi în alte unităţi de cercetare problemele sunt nenumărate, la
ICSI salariul mediu este de peste 3.000 lei, iar condiţiile de lucru sunt impecabile. „Banul investit la timp în cercetare aduce avantaje deosebite chiar şi în criză”, ne-a spus directorul general al Institutului pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu. ICSI este, de fapt, fosta Uzină G, înfiinţată în 1970, o unitate pilot de cercetare în tehnologii avansate şi care avea drept scop producţia de apă grea. Istoria Uzinei G este plină de legende, Securitatea, dar şi Serviciul de Informaţii Externe ocupându-se informativ şi operativ atât de activităţile desfăşurate aici, cât şi de personal, uneori. „Am fost prezent în institut de când s-a înfiinţat. Când mergeam în străinătate era necesar să spun că amplasamentul uzinei era fie în Timişoara, fie la Cluj”, îşi aminteşte Ioan Ştefănescu. De altfel, referiri la importanţa acestui institut „cu amplasament secret” au făcut în perioada post decembristă, generalii Mihai Pacepa şi Victor Athanasie Stănculescu.
Şi în prezent, activităţile de cercetare avansată de la acest institut, împart amplasamentul în două zone. O zonă cu acces liber pentru angajaţi şi o zonă protejată, aflată sub pază severă şi unde accesul este strict limitat şi controlat de zeci de camere de luat vederi. Institutul din exterior arată ca o fortăreaţă, cu două rânduri de sârmă ghimpată, o măsură de siguranţă impusă de autorităţile internaţionale din domeniul nuclear. După Revoluţie, din anumite raţiuni strategice, producţia de apă grea de la ICSI s-a mutat la Drobeta-Turnu Severin. În urma cercetărilor efectuate de specialişti, în 1995 s-a elaborat o tehnologie originală de obţinere a apei sărăcite în deuteriu. Produsul a obţinut zeci de medalii de aur la saloanele internaţionale de inventică.
„La un moment dat a apărut la anunţuri, în presă o cerere pentru câteva sute de tone de apă sărăcită în deuteriu. Ne-am interesat şi am aflat că proprietăţile acestei ape erau cercetate în laboratoare. În 2000 am vândut prima tonă. În mai multe ţări se făceau cercetări medicale şi de alte natură în legătură cu proprietăţile miraculoase ale acestei ape. Este denumită şi «apa vie». În anumite clinici din străinătate, dar şi la noi, de exemplu la Spitalul Militar, apa vie face obiectul unor importante cercetări în tratatrea cancerului şi a unor afecţiuni dermatologice. Rezultatele sunt spectaculoase. Mi-am adus aminte că la ţară oamenii se spală pe faţă cu roua de pe viţa de vie şi se spune că te întinereşte. Ei bine, aceea este o apă cu conţinut redus de deuteriu, pe care noi o obţinem însă în cantităţi industiale, cu un conţinut infim de deuteriu. Nu există în lume o altă capacitate de producţie de nivelul nostru, nici calitativ, nici cantitativ.”
Institutul a obţinut un milion de euro după ce a dat dreptul de comercializare a apei, sub denumirea „Qlarivia”, către firma Mecro System şi mai obţine redevenţe de încă 400.000 de euro destinate măririi capacităţii de producţie. Apa se vinde cu peste 10 dolari/litru în România. În alte ţări, precum Japonia. Ungaria, SUA şi Canada, «apa vie» se vinde cu zecile de tone şi cererea este în creştere. Recent, o delegaţie de la NASA a vizitat institutul, interesul fiind tot pentru „apa vie”.
