Cele mai importante grupuri financiare din Europa au cheltuit sume de peste cinci ori mai mari decât profiturile obţinute pentru a rezolva disputele juridice în care au fost implicate. Despăgubirile plătite clienţilor deţin o pondere importantă.
Rezolvarea disputelor cu clienţii cărora le-au vândut produse neadecvate se traduce în cheltuieli de zeci de miliarde de euro pentru marile grupuri bancare europene, arată o analiză a Bloomberg citată de Agerpres. Bănci cu tradiţie ca Lloyds şi RBS au pus deoparte, în perioada care a trecut de la începutul crizei, aproximativ 31,5 miliarde de dolari pentru despăgubiri şi au alocat alte 20,9 miliarde de dolari pentru noi penalităţi, aceste situaţii vizând doar afacerile din Marea Britanie. Analiza, care ia în calcul situaţia celor mai importante 18 grupuri bancare din Europa, relevă costuri totale de 77 miliarde de dolari aferente disputelor juridice, ceea ce înseamnă de cinci ori mai mult decât profiturile cumulate obţinute în perioada de criză.
“Înaintea crizei, băncile au urmat în mod agresiv un model de afaceri orientat foarte mult pe profit. Acum plătesc pentru greşelile trecute cu înţelegeri şi amenzi”, spune Martin Hellmich, profesor de management al riscului la Frankfurt School of Finance & Management.
Americanii au dat 100 de miliarde pe avocaţi
Comparativ, primele şase bănci americane, în frunte cu JPMorgan Chase & Co şi Bank of America Corp, au alocat peste 100 de miliarde de dolari pentru plata onorariilor avocaţilor, pentru înţelegeri şi plăţi de penalităţi pentru produse ipotecare şi proceduri de executare incorecte, o sumă mai mare decât cea alocată pentru plata dividendelor.
Un exemplu în acest sens este JPMorgan, care, în cursul acestei săptămâni, a ajuns la o înţelegere în valoare de 13 miliarde de dolari pentru practici incorecte pe piaţa creditelor ipotecare. În cazul băncilor europene, Lloyds, cel mai mare creditor ipotecar din Marea Britanie, şi Deutsche Bank, cea mai mare ba
ncă de investiţii din Europa, au suportat împreună aproximativ 31% din costurile legale totale. În plus, nota de plată pentru servicii juridice a crescut în ritm accelerat, cele 18 bănci europene cheltuind anul trecut 7,7 miliarde de dolari pentru soluţionarea amiabilă a unor anchete, dublu faţă de suma cheltuită în 2011. Organismele de reglementare şi procurorii investighează peste zece bănci, inclusiv Deutsche Bank, bănuite că s-au înţeles pentru a manipula rata dobânzii interbancare, Libor, un indicator folosit la nivel mondial pentru produse financiare în valoare de 300.000 de miliarde de dolari.
Scandaluri cât casa
Anchetele vizând manipularea Libor ar putea costa băncile de investiţii din întreaga lume 46 de miliarde de dolari, în timp ce investigaţiile asupra manipulării valutelor ar putea declanşa alte costuri în valoare de 26 de miliarde de dolari, estimează analistul KBW, Andrew Stimpson. La aceste sume se vor adăuga alte 24 miliarde de dolari pentru soluţionarea acuzaţiilor privind practici incorecte pe piaţa creditelor ipotecare în SUA.
”Libor a fost doar începutul. Acum vorbim despre manipularea cursului de schimb”, a declarat, luna trecută, Elke Koenig, preşedintele Organismului de reglementare bancară din Germania, Bafin. Acest organism investighează în prezent modul în care băncile germane stabilesc nivelul dobânzilor şi, de asemenea, cooperarea cu alte organisme de reglementare într-o serie de anchete care vizează piaţa valutară mondială.
Atitudinea celor 18 mari bănci europene diferă între ele atunci când este vorba de transparenţa pe care o oferă investitorilor. În timp ce Barclays şi Lloyds nu dezvăluie sumele puse deoparte pentru soluţionarea litigiilor, Deutsche Bank şi Societe Generale oferă trimestrial informaţii cu privire la provizioane, iar BNP Paribas SA şi ING Groep NV fac acest lucru o dată pe an.
Clauze abuzive în România
Criza financiară a scos la suprafaţă mai multe probleme pe care băncile le aveau în contractele de credit oferite clienţilor. Păstrând proporţiile, cheltuielile juridice suportate de marile grupuri europene, pot avea valoare de avertisment pentru băncile din România, care, la rândul lor, se confruntă cu o serie de decizii judecătoreşti care arată că au utilizat clauze abuzive. Fenomenul este unul de amploare, din România fiind implicate aproape toate instituţiile de credit locale. În prezent, o singură bancă din cele acţionate în instanţă de ANPC a renunţat la procese şi a cerut consiliere”, spune preşedintele ANPC, Bogdan Nica.
„Mai simplu este să vă spun cu câte bănci nu mai suntem în proces. Este una singură. Una care a renunţat la acţiuni şi a solicitat consiliere în temeiul HG 700. Cu una. O bancă la nivel de ţară. O singură bancă dintre cele care erau mult hulite, care este în reorganizare, nu o să-i dau numele, şi a cerut consiliere cu o echipă de profesionişti ca să-şi remedieze toate aspectele”, a răspuns Bogdan Nica, la o întrebare privind numărul de bănci cu care ANPC se judecă pe clauze abuzive.
Până acum, ANPC a câştigat de cinci ori mai multe procese decât a pierdut în disputele cu băncile. Funcţionarii instituţiei se pregătesc să depună actele pentru a acţiona în instanţă alte entităţi care nu respectă drepturile consumatorilor. Bogdan Nica spune că ANPC va încerca să convingă magistraţii că nu numai pentru persoanele pentru care s-a intervenit în justiţie trebuie făcută dreptatea, ci pentru toţi cei care au clauza în contract la profesionistul respectiv.
Lege nouă
După mai multe amânări acceptate de stat la presiunea bancherilor şi a FMI, două noi articole la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, care implementează Directiva 93/13/CCE, au intrat în vigoare. Clienţii pot chema în judecată profesioniştii care utilizează contracte de adeziune cu clauze abuzive atât Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), cât şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor. Instanţa poate dispune încetarea folosirii acestor clauze sau modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor respective, astfel încât consumatorii afectaţi nu vor mai trebui să iniţieze acţiuni separate. Pentru hotărârea instanţei există o singură cale de atac, apelul.
Până acum, litigiile prin ANPC se judecau în primă instanţă la judecătorie, cu cale de atac la tribunal. Bancherii au cerut ca procesele să se judece la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acuzând practica neunitară şi lipsa de pregătire a judecătorilor de la instanţele inferioare, dar Guvernul nu a agreat soluţia, în condiţiile în care şi Înalta Curte s-a opus, din cauza încărcării prea mari cu dosare. În final, s-a ajuns la soluţia creării tribunalelor specializate.
