În timp ce protestele împotriva exploatării miniere din Roşia Montană ating apogeul, la câteva sute de kilometri mai la nord, în Baia Mare, un mogul kazah se pregăteşte să reia exploatarea cu cianuri a minereului şi sterilului aurifer.
Această exploatare ar urma să aibă loc cu ajutorul activelor fostei uzine Aurul din Baia Mare, care a dat faliment după accidentul ecologic din anul 2000. Atunci, din cauza ploilor abundente, digul de pământ al unui iaz cu cianuri s-a rupt, iar apa s-a revărsat în râul Lăpuş. Din acesta a ajuns în Someş, apoi în Tisa. Accidentul ecologic s-a soldat cu o mortalitate piscicolă impresionantă, cauzată mai ales de reactivii turnaţi în râuri pentru a neutraliza reziduurile de cianură şi de metale grele din iazul de decantare.
Acum, reluarea exploatării aurului cu cianură ar urma să aibă loc sub egida SAT&Company, o societate cu capital kazah. Ea este deţinută de omul de afaceri Kenes Rakişev, ginerele fostului primar din Almata, Kazahstan. Este vorba de omul politic Imangali Tasmagambetov, care a fost, în anii 2002 şi 2003, prim-ministru al Kazahstanului, apoi, în perioada 2004–2008, a fost primarul oraşului Almata. Este vorba de unul dintre cei mai influenţi potentaţi din Kazahstan, apropiat al preşedintelui kazah Nursultan Nazarbaiev. Până acum, compania care deţine activele fostei uzine Aurul din Baia Mare, Romaltyn, era deţinută de un oligarh rus. Este vorba de proprietarul cunoscutei publicaţii economice de limba rusă Kommersant, Mihail Prokhrov, care deţinea activele din Baia Mare prin intermediul Polyus Gold. Oligarhul rus a vândut companiile din grupul Romaltyn pentru suma de 20 de milioane de euro.
Opoziţie locală
Spre deosebire de Roşia Montană, unde majoritatea localnicilor susţin proiectul minier propus de Gold Corporation, în Baia Mare cei mai mulţi dintre oameni se declară împotriva afacerii Romaltyn. Compania are licenţă de exploatare pentru trei zăcăminte auro-argintifere din judeţul Maramureş şi pentru unul din Satu Mare. Ca un amănunt, fosta uzină Aurul procesa cu ajutorul cianurii şi minereul de metal preţios extras de la Roşia Montană.
În Baia Mare, autorităţile locale se opun reînceperii procesării minereului aurifer cu ajutorul cianurii deoarece datele problemei diferă foarte mult de cele de la Roşia Montană. De exemplu, digurile iazurilor cu steril şi cu cianură sunt de pământ. Nici vorbă de sistemul de diguri ultrasecurizate, promis de Roşia Montană Gold Corporation. Apoi, cianurarea ar urma să folosească tehnologie veche, de concepţie sovietică.
În cazul exploatării din Baia Mare, garanţiile de mediu sunt mult mai reduse decât cele oferite în cazul Roşia Montană. Nu există, pe de altă parte, vreun tip de finanţare oferit de kazahi pentru protejarea patrimoniului istoric din comunitate, aşa cum se întâmplă în cazul companiei din satul din Munţii Apuseni.
În plus, un eventual accident, de tipul celui din anul 2000 ar afecta un număr considerabil mai mare de oameni decât în cazul Roşia Montană. Spre deosebire de primarii din Munţii Apuseni, care au organizat un referendum pentru susţinerea proiectului minier, în Baia Mare primarul Cătălin Cherecheş a organizat un referendum împotriva începerii exploatării cu cianuri.
Mai există o diferenţă majoră. În timp ce organizaţiile ecologiste s-au mobilizat masiv împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, despre cianura kazahilor din Baia Mare nu vorbeşte aproape nimeni.
