Dezvoltarea pieţei de capital din România – una dintre cele mai subdezvoltate pieţe din Europa – este îngreunată de opt obstacole majore.
Dacă băncile nu dau dovadă de o dorinţă prea mare de a finanţa economia, soluţia alternativă – atragerea finanţărilor pe piaţa de capital – nu funcţionează. Există opt factori ce explică situaţia, potrivit studiului “Crearea unei pieţe de capital internaţionale în România”, prezentat ieri la Banca Naţională a României.
Până la 6 luni durează deschiderea unui cont
Una dintre primele piedici de care se loveşte o firmă ce doreşte listarea sa este deschiderea unui cont de valori mobiliare. Dacă în pieţele dezvoltate din regiune procedura durează câteva ore, în România este nevoie de 6 luni. “Diversitatea mare a acestor documente şi forma acestora (în original, traduse, notarizate, apostilate) fac acest proces foarte dificil, costisitor şi consumator de timp”, spun autorii. Documentaţia stufoasă este consecinţa unei atitudini de tipul „să împăcăm şi capra şi varza“. SSIF impun respectarea unor reglementări din practica pieţelor de capital, directivele UE cer, pe de altă parte, reguli privind prevenirea spălării banilor, reglementările internaţionale impun norme privind activitatea custozilor şi în final rezultă un eşafodaj extrem de birocratic.
Nici autorităţilor nu le sunt clare legile
Legislaţia fiscală împovărătoare şi excesiv de formală este o altă piedică. Autorităţilor nu le este clar dacă există obligaţii de raportare în situaţia în care nu se datorează nici un impozit. Întrebări identice ale investitorilor străini au primit răspunsuri contradictorii din partea autorităţilor.
Procurile date de investitori pentru participarea în AGA reprezintă un alt subiect delicat. Legislaţia noastră nu permite utilizarea procurilor generale de către împuterniciţi. Aceştia au nevoie pe fiecare şedinţă AGA de o procură specială. Cum ordinea de zi a şedinţelor se poate anunţa doar cu 10 zile înainte, iar procurile trebuie depuse cu două zile înainte de şedinţă, există situaţii în care pregătirea procurilor, inclusiv traducerea acestora, trebuie făcută în cel mult şase zile.
Dividendele, plătite şi după jumătate de an
Dividendele se plătesc cu o întârziere ce poate ajunge şi la şase luni după AGA în care s-a hotărât atribuirea lor. Procedurile de plată diferă de la emitent la emitent, termenele de plată la fel. Este deosebit de dificil pentru custozi să primească dividende în numele propriilor clienţi.
Există însă şi actori cărora le merge bine pe piaţa de capital din România, această categorie incluzând brokerii, Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Bursa de Valori. Nivelul taxelor şi comisioanelor percepute depăşeşte nivelul întâlnit în ţări cu pieţe de capital mai dezvoltate, precum Polonia sau Austria. Astfel, dacă în România comisionul standard de tranzacţionare este de 0,117%, în Austria acesta este cuprins între 0,02 şi 0,04%, iar în Polonia între 0,01% şi 0,033%. Există alte opt comisioane şi tarife practicate pe piaţa de capital unde situaţia este similară.
Piaţa primară şi cea a obligaţiunilor sunt ultimii doi factori ce trag în jos piaţa de capital. Procedurile “sunt inflexibile, prea formale”, “regimul juridic (la obligaţiuni – n.red.) este învechit şi inflexibil”. Există şi discriminări. Investitorii în titluri de stat sunt scutiţi de impozit pe venituri din dobânzi în timp ce investitorii în obligaţiunile corporative plătesc aceste impozite.
“Din punct de vedere macroeconomic necesitatea dezvoltării bursei este evidentă. Băncile au reticenţe în relansarea creditării, iar finanţarea unor proiecte s-ar putea face mai uşor prin piaţa de capital. (…) Listarea companiilor de stat este un element esenţial, singurul care ar funcţiona pentru creşterea transparenţei. Bursa trebuie să iasă din imperiul traderilor, al celor care văd în aceasta doar un joc şi să intre în cel al investitorilor pe piaţa de capital”, a spus ieri guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Realitatea este însă departe de dorinţele sale. Bursa de la Bucureşti este ca volum tranzacţionat insignifiantă, scumpă, greu accesibilă şi, în consecinţă, neinteresantă pentru investitori. O dovedesc cifrele. Capitalizarea Bursei din Varşovia este de aproximativ 120 miliarde euro, de patru ori mai mare decât cea a Bursei de Valori Bucureşti.