În caz de faliment al unei societăţi de brokeraj autorizate, investitorii pot fi despăgubiţi parţial prin Fondul de Compensare. Acesta are însă lichidităţi de numai 3,5 milioane euro, cam cât i se impută lui Cristian Sima (oare nu se puteau pierde banii speculând şi din ţară, prin WBS România?).
Un mic investitor pe bursă a primit la sfârşitul săptămânii trecute următorul e-mail: „Stimate client, în contextul informaţiilor apărute în presă privind WBS Holding şi domnul Cristian Sima, dorim să vă readucem în atenţie avantajele de a lucra cu Tradeville, broker autorizat şi supravegheat de CNVM (…).
Raportăm periodic Comisiei informaţii detaliate privind activitatea de tranzacţionare şi situaţia bilanţieră, iar orice intermediar autorizat cotizează anual la Fondul de Compensare a Investitorilor (FCI) în funcţie de volumul operaţiunilor intermediate, astfel încât clienţii săi au garanţia unei despăgubiri individuale de până la 20.000 de euro”.
Ce bine!, mi-am zis, ce noroc că investitorii locali au un mijloc de protecţie dacă şi alţi brokeri încep să speculeze cu banii clienţilor după modelul Sima sau, mai rău, chiar să fugă cu aceştia (cu banii adică). Ce bani o avea Fondul de Compensare pentru despăgubiri?
„În acest moment sunt aproximativ 3,5 milioane euro”, ne-a spus directorul executiv al Fondului, Ştefan Chirtu. Cu alte cuvinte, Cristian Sima putea dărâma singur FCI, sumele pe care singur recunoaşte că le datorează clienţilor şi nu are de unde să le ia fiind tot de aproximativ 3,5 milioane euro. Sigur, Sima a operat printr-o societate nereglementată de CNVM, deci nu ar fi intrat sub incidenţa FCI. Dar dacă în loc de WBS Holding am fi avut WBS România, nu se puteau pierde bani la fel de sigur pariind la Sibiu la sfaturile lui Sima pe oscilaţiile Dow Jones în loc să speculezi pe Forex din Insulele Virgine (cel puţin teoretic)?
Dar dacă frauda este mai mare? – am insistat. „Putem apela la împrumuturi, la contribuţii speciale”, ne-a spus Chirtu. Dar dacă lipsesc 10 milioane euro, cu ce garantaţi pentru un astfel de credit care să le acopere? – am insistat.
„A, vedem atunci, poate va exista un ajutor de stat”. Ajutor de stat, fără un contract solid în spate, precum cel dintre CEC şi Sovinvest, ca să luăm un caz celebru?
„Atunci vor exista contribuţii speciale de la brokeri, care se vor aduna în timp, pentru despăgubiri”. Aici domnul Chirtu a nimerit fără să vrea alt punct nevralgic – pentru ca FCI să acorde compensaţii investitorilor, trebuie să existe mai întâi o hotărâre judecătorească. Dacă tot am pomenit mai sus de FNI, să spunem că în acel caz procesele au durat 10 ani. Deci vreme suficientă să tot aduni bani pentru despăgubiri la Fondul de Compensare.
Strategii de protecţie
Nu vrem să spunem că este riscant să tranzacţionezi pe piaţa locală de capital, fie şi printr-o societate supravegheată. Dar, dacă vrei să dormi absolut liniştit, ai la dispoziţie câteva măsuri suplimentare de protecţie, pe cont propriu. În primul rând, nu „uita” bani în cont la broker, în ideea că poate apare o oportunitate şi o ratezi. Mai bine îi transferi într-un cont de economii (îi poţi retrage ulterior, fără să te legi de vreo scadenţă): primeşti şi dobândă şi îi poţi muta înapoi la broker în câteva ore dacă o să vrei să cumperi ceva. Apoi, nu ţine acţiunile cumpărate în cont la broker. Le poţi transfera la Registrul Acţionarilor, în secţiunea la care nu au acces brokerii, e mai sigur. Şi dacă vrei siguranţă 100%, le blochezi pur şi simplu la Registru (costă cam 200 lei/titlu) şi nimeni nu mai are acces la ele în afara ta.