» Saptamana trecuta, proiectul privind majorarea la 5% a pragului la SIF-uri a trecut de Comisia juridica a Senatului. Motiv de dezgropare a refrenului "da’, halatul (VUAN-ul), cat face halatul?".
» Pentru investitori ar trebui sa primeze profitabilitatea emitentului, potentialul de crestere, calitatea managementului.
Cei care pleaca inca urechea la cantecele de sirena privind raportul dintre cotatii si valoarea "reala" a activului net unitar la SIF-uri ar trebui sa isi aminteasca ce furori faceau pe Rasdaq, in perioada 2007, societatile cu terenuri prin Bucuresti (Romaero, Timpuri Noi, Bucur etc.). Cum mai inmulteau investitorii terenul in mp cu pretul zonei si cum se vedeau bogati peste noapte. Numai ca respectivele terenuri nu s-au vandut, desi unele companii au organizat chiar licitatii. si ce va garanteaza, la urma urmei, ca, odata vandut activul valoros, veti intra in posesia banilor sub forma de dividende? Daca faceti parte din grupul de interese care controleaza societatea, poate veti primi ceva, intr-o forma sau alta. Altfel, luati-va gandul, sunt multe modalitati de a toca banii incasati fara ca acestia sa ajunga la minoritari (proiecte de dezvoltare utopice, achizitii de utilaje supraevaluate etc).
Ce ar trebui sa intereseze, in primul rand, investitorul? Valoarea dividendului si istoricul de plata al acestuia, calitatea managementului – factor ce garanteaza mentinerea castigurilor pentru actionari –, perspectivele pietei pe care opereaza compania. Prea multa lume s-a fript cu SIF-urile in urma cu doi ani, mizand doar pe activele lor si ignorand calitatea managementului (spuneti repede ce afaceri profitabile va amintiti sa fi facut actualii dinozauri din fruntea SIF-urilor) si perspectivele sectorului bancar autohton, unde societatile de investitii au cele mai valoroase participatii.
Uitati-va la dividendul BRD: 5% din valoarea actiunii si perspective de scadere a profitului pe termen scurt-mediu. Ati incepe o afacere pe cont propriu cu o asemenea rentabilitate? De ce o fac investitorii la bursa? Simplu, pentru ca nu vorbim, in primul rand, de investitori la bursa. Grosul il reprezinta speculatorii, cei care vaneaza doar trendurile si nu vor sa ramana pe termen lung in companie. Mai sunt fondurile mutuale si cele de pensii, care nu vaneaza in nici un caz rentabilitate, ci comisioane de administrare. Sigur, e mai bine cand piata creste; creste si comisionul perceput; dar si cand piata scade, acesta tot se incaseaza. Iar investitorii adevarati nu vor nici ei dividende, vor sa se implice in management, sa aiba un cuvant de spus si sa isi poata vinde cat mai bine voturile in AGA.
Bursa si inflatia
Scriam in urma cu cateva saptamani despre Baltic Dry Index, indice ce reflecta dinamica transportului de marfuri pe apa si care poate semnala fidel revenirea economiei. De la 2.600 puncte in acel moment, indicele si-a continuat declinul, ajungand ieri la 2.160 puncte, fiind in prezent cu 50% sub valoarea maxima din acest an. Iar scaderea sa poate anunta si o corectie a burselor, asa cum ascensiunea indicelui la inceputul anului a prefigurat cresterea acestora inceputa din martie. In ce context ar putea creste totusi bursele, chiar daca economia globala merge in continuare schiopatat, somajul se mentine ridicat, iar consumul scade? Numai in eventualitatea unor asteptari inflationiste ridicate. Miile de miliarde care s-au tiparit pentru a acoperi gaurile bancilor in SUA diminueaza valoarea efectiva a banilor din circulatie si ne putem gandi ca actiunile ar trebui sa valoreze mai mult, devreme ce avem, dintr-o data, mai multi dolari.
Iar cum bursa americana da tonul, cresterile sunt copiate si de celelalte piete. Sa nu uitam apoi de injectiile de lichiditate ale FED, care au ajuns si in piata de capital. Pana una-alta, inflatia ramane deocamdata doar o amenintare potentiala, in timp ce deflatia isi face inca simtite efectele. Ramane de vazut daca bursele au anticipat inflatia sau doar au traversat o perioada de exuberanta irationala, cu care ne-au obisnuit, de altfel, in atatea randuri.
