In plina stare de nauceala declansata de turbulentele de pe pietele financiar – bancare deponentii europeni au primit si o veste cat de cat incurajatoare: tarile membre UE vor majora plafoanele sistemelor de garantare a depunerilor bancare la 50.000 de euro.
Pentru romani, noul plafon e de doua ori si jumatate mai mare decat cel de acum, de 20.000 de euro. Decizia politica a fost luata de ministrii europeni de finante (organismul care a hotarat acest lucru se cheama Ecofin), iar politicienii au promis ca aprobarile din Comisia Europeana si Parlamentul European vor fi obtinute cat mai urgent, pentru ca noul plafon sa devina obligatoriu pentru toate statele membre.
La Bucuresti, autoritatile au spus ca vor incepe demersurile de conformare; Banca Nationala si Ministerul Finantelor vor trebui sa trimita la Guvern documentele, pentru ca decizia sa poata fi luata cat mai curand.
Fondul de Garantare a Depozitelor din Banci (FDGB) a aparut la mijlocul anilor ‘90 si a intrat precipitat "in paine" o data cu valul de prabusiri bancare deschis de Bancorex (preluata in cele din urma de BCR), Bankoop, Banca Albina sau Banca Internationala a Religiilor. Au urmat Banca Romana de Scont, Banca Columna, Banca Turco-Romana Banca Columna si, ceva mai discret, falimentul Nova Bank. Statisticile oficiale ale FDGB arata ca aproape 800.000 de deponenti, majoritatea de la Bankoop si Banca Religiilor, au ramas in contul gol din cauza giumbuslucurilor echipelor de bancheri de la bancile defuncte. Gaura consemnata in listele de plata: aproape 519 milioane de lei (noi!) din care Fondul a achitat, pana la sfarsitul anului trecut, peste 512 milioane.
Cuvantul – cheie care declanseaza interventia Fondului este FALIMENT, iar compensatiile acopera depunerile din toate conturile garantate ale unui client, in orice fel de moneda, plus dobanda cuvenita, dar pana la plafonul stabilit prin reglementari.
Pierderile pe care le suporta deponentul sunt dobanda si efectul inflatiei din perioada ulterioara zilei in care banca a incetat, efectiv, sa mai faca plati. Daca intre blocarea banilor si inceperea procedurilor de faliment – moment din care fondul are drept sa intre in actiune – trece o perioada mai lunga, atunci plasamentul pagubos pierde din cauza inflatiei; la pierderi se adauga dobanda ce ar fi putut fi obtinuta dintr-un eventual depozit la o banca fara probleme.
O strategie utila in vremuri bancare agitate este spargerea economiilor (sub orice forma ar fi ele – depozite, conturi curente sau de economii) in sume aflate sub limita plafonului de garantare sau utilizarea unor conturi cu mai multi titulari. Bunaoara, un cont de 150.000 de euro poate fi impartit in patru (nu uitati, sub plafon intra si dobanda!): pe numele sotilor si ale copiilor sau ale unor rude de incredere. O alta varianta e plasarea banilor – tinand cont de plafonul maxim – la banci diferite, cu reputatie solida. In Romania sunt 32 de banci si o cooperativa de credit care cotizeaza la Fondul de Garantare plus cateva sucursale ale unor banci straine. O data cu majorarea plafonului la 50.000 de euro, un deponent cu stare va putea plasa sub umbrela sistemului de garantare peste 1,5 milioane de euro.
Un avantaj aparte il au clientii unor banci straine care au deschis sucursale in Romania. Sucursala ING – care se supune reglementarilor privind sistemul de garantare din Olanda – tocmai a anuntat ca plafonul pentru clientii sai este 100.000 de euro. Potrivit registrelor BNR, sucursale mai au Anglo-Romanian Bank, Banca Italo-Romena, Garanti Bank si Bank of Cyprus (tara cu sistem de garantare partial, 90% din depuneri, maxim 20.000 de euro, inainte de Ecofin).
