Cum aţi ajuns să vă înfiinţaţi propria companie de consultanţă în domeniul nonverbal?
În momentul în care am început să lucrez am crezut că voi fi un foarte bun angajat. Primul job pe care l-am avut a fost de profesor de limba engleză la Fundaţia Ronald S. Lauder. Însă mi-am dat seama că vreau mai mult de atât, îmi terminasem facultatea, şi am avut ocazia să fiu selecţionată pentru a lucra pe profesia mea de sociolog în cadrul Institutului Naţional de Criminologie din cadrul Ministerului Justiţiei. Practic am făcut transferul de la profesorat la un domeniu în care eu mă specializasem. Acesta a fost al doilea job pe care l-am avut. Apoi am lucrat ca redactor la revista Cariere. A fost o perioadă scurtă, dar foarte importantă pentru mine, deoarece mi-am dat seama cât de mult înseamnă dezvoltarea personală şi cât de mult mă aproprii eu de partea de antreprenoriat. Cunoscând oameni care erau antreprenori, am început să-mi găsesc modele şi să îmi doresc să urmez parcursul lor. Şi atunci am luat decizia, la 25 de ani, să nu mai fiu angajat niciodată în viaţă şi să fiu pe cont propriu, înfiinţând compania Acta Nonverbal.
De ce atât de multe schimbări?
Profilul meu este al unui om care vrea mereu să se perfecţioneze. În postura de angajat, eram puţin limitată, deoarece deveneam foarte bună în ceea ce făceam şi nu mai aveam unde să mai merg. Adică deveneam o povară pentru colegi. La Institutul de Criminologie am coordonat un proiect Phare, în perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană. Am avut curajul să coordonez acest proiect, lucrând cu colegi specialişti care aveau 40-50 de ani, în timp ce eu aveam cam 24 de ani. Atunci mi-am dat seama cât de mult te dezavantajează vârsta, pentru că oamenii nu îţi dau credibilitatea pe care ţi-ar da-o dacă ai avea 40 de ani.
Cum aţi ajuns să vă doriţi să nu mai fiţi niciodată angajat?
Am parcurs foarte multe traininguri de dezvoltare personală şi mă vedeam în acele situaţii. Mi-am dat seama că până la acel moment avusesem un drum ascendent şi atunci eram în stagnare. Mi-am spus că ceva nu fac bine. Şi asta nu făceam bine, eram angajat. Între timp terminasem Facultatea de Sociologie, mă specializasem la masterat în Comunicare, am avut ocazia să câştig o bursă Erasmus la una dintre facultăţile de profil din Italia. Şi acolo mi-am dat seama ce înseamnă să fii apreciat, ce înseamnă să ţi se strângă mâna la examen. În anul 2003 am intrat la doctorat pe zona de Comunicare Nonverbală. Am înfiinţat compania Acta Nonverbal în noiembrie 2002.
Din prezentarea dvs. reiese că este un domeniu în care v-aţi „specializat” de mică. Aţi scris că ţineaţi conferinţe pentru un public imaginar încă de la 3 ani.
Eu nu îmi aduc aminte, dar când am întrebat-o pe mama de ce m-a îndemnat către Liceul Pedagogic,
mi-a spus că atunci când eram mică aveam discursuri în faţa unei audienţe imaginare. Mai târziu, un prieten din copilărie mi-a spus că mai făceam o chestie ciudată, şi anume, stăteam mai tot timpul şi observam copiii care se jucau. În copilărie eu credeam că am ceva stricat, deoarece preferam să stau pe margine şi să mă uit la alţii. Ulterior, aceasta a devenit o parte importantă din zona de realizare de profile, în care vreau să mă dezvolt.
Care erau la început clienţii dvs?
La început veneau clienţi interesaţi de strategii de comunicare, de moduri de a interacţiona cu clienţii. Ulterior au început să fie interesaţi şi de partea de nonverbal, de exemplu cum să-şi antreneze agenţii de vânzări etc.
Care sunt principalele lucruri de care sunt interesaţi clienţii pe zona de limbaj nonverbal?
Negociere-vânzare, interviu de angajare la toate nivelurile, partea de prezentare, abilităţi de vorbit în public, partea de detectare a minciunii la prima întâlnire, la semnarea unui contract, dar chiar şi într-o relaţie interpersonală. Dar sigur că elementele limbajului nonverbal sunt diferite în funcţie de context. Ceea ce studiez acum, teza mea de doctorat, este cum să reuşeşti la un interviu de angajare, la o întâlnire, din primele secunde să transmiţi mesaje de credibilitate, autenticitate şi nu numai. Aceste mesaje se pot transmite prin dress code (cum te îmbraci), prin atitudine – postura umerilor etc., strângerea de mână, prin felul în care te aşezi, în care stai, cum îţi ţii picioarele, mâinile, privirea, dar şi prin gesturi.
Şi atunci, care este reţeta succesului? Cum te poţi angaja în câteva secunde?
Pentru a impresiona pozitiv trebuie să ştii cum să le îmbini pe toate acestea. Este un amestec. De exemplu, cei care merg la interviurile de la Comisia Europeană sunt sfătuiţi să îşi aleagă o ţinută formală, gen costum, nu business-casual, deoarece este o instituţie care ţine foarte mult la etichetă. Cu alte cuvinte, este foarte bine să ştii la ce instituţie mergi la interviu şi să te îmbraci adecvat. Un alt element foarte important este privirea. Oamenii care nu sunt încrezători în ei evită privirea directă, adică se uită la tine, dar tot timpul îşi mută privirea. Oamenii coerenţi,
siguri de valoarea lor, pe care te poţi baza, te privesc în faţă.
Şi dincolo de privire este zâmbetul.
Da, zâmbetul deschide orice uşă. Conform studiilor, zâmbetul este singura reacţie facială pe care o poţi recunoaşte de la foarte mare distanţă. Adică ridicarea colţurilor gurii în sus, care îţi spune că omul respectiv îţi este prieten, şi nu duşman. Bineînţeles că zâmbetul, ca şi gesturile, trebuie să fie moderate.
Un om care merge pentru prima dată la un interviu este timorat. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu foarte multe persoane care trebuie să vorbească în public.
Există vreo soluţie pentru a scăpa de acest trac?
Prima şi cea mai importantă este exerciţiul. Scapi de toate ezitările, tremur, exersând situaţia respectivă. Creierul nostru, când simulezi ceva, păstrează informaţii ca dintr-o situaţie reală, nu simulată, iar când
ajungi la situaţia reală, el recunoaşte. Atunci când exersezi în faţa oglinzii însă nu este acelaşi lucru ca în faţa unei săli pline.
Ideal este să exersezi cât mai aproape de situaţia reală şi să ai feed-back, să te înregistrezi, ca să te poţi vedea, să nu persişti în greşeală. Ceea ce am observat de când lucrez la proiectul de consiliere pentru joburi la Uniunea Europeană (Euroconcurs.ro – n.r.) este că cei de la Comisia Europeană recrutează în funcţie de profil, nu de CV.
Şi în urma acestor cursuri, aţi observat că sunt anumite greşeli frecvente care se repetă?
În primul rând, oamenii nu ştiu să-şi redacteze un CV – şi nu mă refer la cel clasic, ci la partea de autoevaluare care este cerută de către cei de la CE.
Există diferenţe la nivel de limbaj nonverbal între femei şi bărbaţi?
Sunt foarte mari diferenţe, deoarece femeile au o capacitate mai mare de a detecta semnalele nonverbale, în sensul că, în afară de cel de-al şaselea simţ, avem parte de intuiţia feminină, care se decodifică şi în citirea limbajului nonverbal. Acesta este un punct în plus pentru noi, deoarece, chiar dacă nu putem defini exact ceea ce simţim, ceea ce vedem când citim o persoană este, de cele mai multe ori, adevărat. Este o chestie antropologică, pentru că femeia trebuia să se asigure de perpetuarea speciei şi astfel şi-a dezvoltat nişte abilităţi de atenţie şi evaluare a pericolului. Bărbaţii, în schimb, au altă caracteristică, şi-au dezvoltat spiritul de competiţie, atitudinea de învingător.
A fost vreun moment în care
v-aţi gândit că vreţi să fiţi din nou angajat?
M-am gândit, dar mi-am dat seama că într-o relaţie angajator-angajat eşti într-o relaţie de superior-inferior, iar eu prefer o relaţie de la egal la egal. E o chestie de respect.
În loc de CV
Drd. Mihaela Stroe este sociolog, speaker, autor şi specialist în comunicare nonverbală. Susţine programe şi cursuri în domeniul comunicării nonverbale şi este recunoscută ca expert în profiling nonverbal. Mihaela Stroe este trainer CNFPA şi facilitator acreditat de compania Advanced People Strategies din Marea Britanie. Ea colaborează din 2003 cu un fost agent FBI, Joe Navarro, actualmente profesor la Academia FBI, căruia i-a devenit în 2009 „professional associate”.
Metaforele Mihaelei Stroe
„Dacă o picătură de apă va cădea într-un lac, va avea un impact minimal. Dar dacă va cădea pe o frunză de lotus, va străluci ca o perlă. Alege-ţi cel mai bun loc unde ţi-ai dori să străluceşti!” (Richard Denny)
„Entuziasmul nu este doar o trăsătură exterioară. O dată ce l-ai dobândit, va veni întotdeauna din interiorul tău.” (Dale Carnegie)
„Învingătorii gândesc întotdeauna în termeni ca «pot», «voi fi» şi «sunt». Învinşii, pe de altă parte, îşi petrec nopţile gândindu-se la ceea ce ar fi trebuit sau nu să facă.” (Dennis Waitley)
Mihaela Stroe, expert în limbaj nonverbal, a ales, după trei joburi, să fie antreprenor. Conduce din 2002 compania Acta Nonverbal şi vrea să arate, în teza sa de doctorat, cum se poate câştiga încrederea unui recrutor de la primele secunde ale întâlnirii.
