Nivelul ridicat al şomajului şi vremea nefavorabilă au diminuat oportunităţile pentru lucrătorii sezonieri proveniţi din Maroc, Africa de Vest şi România, iar pentru cei care găsesc totuşi un serviciu, banii şi condiţiile de muncă sunt departe de a fi perfecte, relatează miercuri cotidianul britanic The Guardian, citat de Agerpres.
Chiar în afara localităţii Palos de la Frontera, între 1500 şi 2000 de africani şi-au construit colibe din scânduri, cu aşternuturi făcute din bucăţi de plastic luate din sere. Acesta este sfârşitul drumului pentru imigranţii care au crezut la un moment dat că pot face bani frumoşi din culesul fructelor. Niciunul dintre ei nu a găsit de muncă pe câmp în acest sezon. Cultivatorii refuză să-i angajeze pe cei care nu au permis de muncă.
Acum doi ani, într-o încercare de a limita imigraţia, Spania a redus numărul contractelor temporare alocate ţărilor de origine, de la 183.600 în 2007, la mai puţin de 20.000 anul trecut. Culegătorii de fructe din zona Huelva sunt cei mai mulţi dintre toţi, însă până şi numărul lor a scăzut, de la 16.500 în 2009, la 4.500 în acest an.
Spania, cu o populaţie de 47 de milioane de persoane, deja nu mai atrage atât de mulţi imigranţi. Şomajul, care afectează peste 20 la sută din populaţia activă, i-a lovit cel mai tare pe imigranţi, aproape o treime dintre aceştia neavând un loc de muncă. Aproximativ 100.000 de latino-americani s-au întors acasă în 2009, în principal în Ecuador (26.500), Bolivia (20.000) şi Argentina (11.700). Numărul imigranţilor este acum de 5,7 milioane, iar spaniolii au început să caute de muncă în afara ţării. Anul trecut 102.000 de persoane au părăsit ţara, în timp ce numai 60.270 au venit aici din străinătate.
În Spania, salariul minim este de 45 de dolari pe zi, însă se ajunge la numai 40 de dolari, după deducerea cheltuielilor cu chiria, transportul şi achiziţionarea altor obiecte. Dacă lucrezi în fiecare zi, se presupune că ar trebui să ai un salariu de 1200 de dolari pe lună, însă acest lucru nu se întâmplă din cauza vremii nefavorabile. Multe dintre femei, tinere şi majoritatea cu diplome, sunt mulţumite de aceste salarii, „mult mai mari decât acasă”. Însă ele nu spun nimic despre condiţiile de muncă şi de cazare. „Dacă un marocan sau un român începe să se plângă, nu va mai fi angajat anul următor”, a spus Canamero.
