A fi manager înseamnă să ai o coordonare extraordinară, să ştii tot, să fii prezent în toate activităţile echipei tale. Este o muncă permanentă, care implică o responsabilitate foarte mare şi o capacitate de înţelegere enormă.
Un manager reprezintă mai mult decât o simplă autoritate într-o companie. El trebuie să demonstreze o putere de convingere şi de mobilizare a echipei, inteligenţă emoţională, să ştie să-şi recunoască greşelile şi, în acelaşi timp, să-şi câştige respectul lor. Iar aici intervine latura umană, care pentru mine contează enorm: cum interacţionezi cu oamenii din jur, cum reacţionezi la nevoile lor şi atenţia pe care le-o acorzi sunt esenţiale pentru o relaţie sănătoasă între un manager şi echipa sa.
Dar, cum am devenit manager? Depinde ce înţelegem fiecare prin asta. Tocmai de aceea nu ştiu dacă am reuşit, încă, să devin un manager. Sau un manager bun. Ştiu doar că am ajuns aici.
Nu mi-a sunat bine cuvântul acesta niciodată. Poate pentru că mi se părea uşor arogant şi fără substanţă. Nici atunci când mentorul meu mi-a spus, uşor ameninţător, „Tot o să fac eu un manager din tine!” n-am fost convinsă că o să reuşesc. Credeam în altceva. În echipă, în proiecte, în rezultate concrete. Şi asta am început să fac: o echipă bună, un proiect mare şi îndrăzneţ şi am avut rezultate nesperate. Pentru că am crezut în toate aceste lucruri.
„Motivaţia nu trebuie să dispară niciodată”
Cea mai mare provocare a mea la început a fost să-mi depăşesc obiectivele, apoi au fost oamenii care mă puteau ajuta să fac toate astea, apoi a fost schimbarea care trebuia acceptată, nu în ultimul rând, motivaţia mea, ca manager, dar şi cea a oamenilor din jurul meu. Motivaţia nu trebuie să dispară niciodată, precum provocările. Dacă dispar, e o problemă.
Am terminat o facultate tehnică, de Instalaţii pentru Construcţii, pentru că eram fascinată de pasiunea cu care vorbea tatăl meu, în fiecare seară, despre munca lui. Deşi, în felul meu, eram o mică „artistă” şi mi-aş fi dorit să dau la actorie, m-am îndreptat către inginerie, pe care n-am practicat-o niciodată. Dar m-a ajutat să-mi structurez mintea şi să gândesc logic. Sigur că în timpul studenţiei mi-am dat „arama” pe faţă şi am intrat în trupe de teatru şi într-un grup satiric, până când rectorul nostru de-atunci m-a întrebat ce caut eu în inginerie dacă tot vreau să mă fac actriţă…
În timpul facultăţii, am lucrat pe şantier ca lăcătuş mecanic, alături de muncitorii de la Casa Radio, dar şi în birou, încercând să fac devize. Cred că de-atunci îmi place să vorbesc cu oamenii fără mari poziţii. De la ei afli cele mai ascunse lucruri şi, uneori, cele mai importante informaţii. Şi, dacă te simt „de-a lor”, poţi avea o poziţie privilegiată în anumite situaţii. Cum ar fi să bei cea mai bună cafea sau să ştii când vine sau pleacă şeful. Ca să nu mai vorbim despre altele…
Influenţa mentorului
Sigur că, până la urmă, tot „artistă” am vrut să mă fac şi am ajuns în televiziune. Am învăţat meseria asta de la zero şi am iubit-o enorm, pentru că era plină de provocări şi de oameni. Milioane în spatele camerei, sute în jurul meu. Poate părea ciudat, dar nu eu am fost cea cu încrederea. Mai degrabă alţii au crezut în mine şi m-au împins de la spate. E şi ăsta un noroc – şi încă unul mare – care m-a urmărit mai tot timpul.
Manager la Petrom am devenit tot pentru că altcineva a crezut în asta. Cineva care mi-a devenit mentor. Un mentor din umbră, e drept, dar aşa e când conduci cea mai mare companie din România. Cum ziceam, nu ştiu dacă am reuşit să devin managerul pe care şi-l dorea, dar ştiu că mi-a influenţat cariera, m-a determinat să mă schimb, să mă dezvolt într-o direcţie bună şi să capăt încredere în mine. A ştiut să mă motiveze, să-mi arunce provocări. M-a ghidat şi, în final, a înţeles că pentru a avea rezultate de succes, trebuia să-mi lase ceva din ceea ce preţuiam mai mult. Libertatea de a gândi, de a crea, de a lua decizii. Cred că asta e una dintre cele mai mari calităţi ale unui bun manager: de a-i cunoaşte pe oameni şi dincolo de profesionalismul lor şi de a le acorda încrederea de care au nevoie pentru a fi creativi şi îndrăzneţi.
Dar, dacă vrei să fii cel mai bun sau cel mai admirat manager, aşa cum este acum omul care mi-a influenţat mie cariera, trebuie să fii în plus şi un adevărat lider. Şi asta e un lucru ceva mai greu de atins!