Au elevii curajul să apeleze la ajutorul unui specialist atunci când se simt depăşiţi de probleme? Pentru unii adolescenţi, a merge la psiholog înseamnă a-şi rezolva situaţii care îi apasă. De asemenea, nu de puţine ori, consilierea psihologică îi ajută pe tineri să se (re)descopere. Care sunt problemele şcolarilor pentru care aceştia îndrăznesc să bată la cabinetul psihologului din şcoală? Confesiunile adolescenţilor scot la iveală diverse bariere de comunicare, de la dificultăţi de exprimare până la „ciocniri” de personalităţi, aspecte negative pentru care se caută soluţii de redresare.
Elevii vor o părere obiectivă
Există o multitudine de situaţii în care se cere ajutor de specialitate. „Am apelat la psiholog din cauza unor probleme de comunicare cu unii colegi. Nu puteam să-mi exprim ideile şi eram foarte foarte emotiv. Doamna psiholog mi-a oferit consiliere în primul rând prin nişte teste, pentru a putea vedea cum gândesc şi de ce acţionez aşa în anumite situaţii şi după aceea prin exemple practice, prin ceea ce îi povesteam eu dânsei. Da, m-a ajutat. Mi-a dat curaj să încerc să-mi revin”, ne-a spus un licean. „Am avut nevoie să mă cunosc pe mine. Am avut unele probleme în familie şi a trebuit să le rezolv. Nu am putut să discut cu părinţii mei. Am avut nevoie de ajutorul unui specialist. Nu aş vrea să împart anumite secrete cu prietenii. Vreau să rămână între mine şi doamna psiholog”, este de părere un alt elev. Alţii se duc la specialist din simplă curiozitate. „Prima dată am fost la psiholog din pură curiozitate, să văd ce se întâmplă dincolo de uşă. Am avut nişte discuţii foarte libere cu doamna psiholog, apoi am mai apelat o dată, să aud o părere neutră, pentru că am crezut că dacă voi apela la părinţi sau la prieteni fiecare îmi va spune din punctul lui de vedere. Aşa că am avut nevoie de o părere obiectivă din partea unui specialist”, a mărturisit o elevă.
Cazuri de depresie şi anxietate
Problemele interioare cu care elevii se confruntă sunt diverse, iar psihologii şcolari, prin consiliere individuală, de grup sau colectivă, fac tot ce pot pentru a le transforma în atitudini pozitive. În unele cazuri, se poate recomanda sfatul unui psiholog clinician. „Constatăm că există un deficit de comunicare la copii şi stări conflictuale între ei. Există stări de depresie, de tristeţe, ideea că el nu este suficient de bun ca ceilalţi, apoi sunt probleme de imagine de sine. Elevii nu sunt mulţumiţi de felul cum sunt, nu au încredere în ei, simt că performanţele şcolare îi stresează, îi presează foarte mult că nu pot atinge un anumit nivel, ceea ce numim noi anxietate de performanţă, când le este teamă că nu vor avea rezultate bune la şcoală. Apare şi anxietatea generalizată, adică teama că oricând li se poate întâmpla ceva rău, apoi cazul copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate reprezintă din nou o foarte mare problemă”, ne-a spus Silvia Borugă, psiholog şcolar la Liceul „Traian” din Constanţa.
Ce se întâmplă după terapie
Cum intră un copil în cabinet dar, mai important, cum iese acesta după terapie? „Uneori îndrăzneşte să vină singur cu durerea pe care o are, vine neîncrezător, consideră că problema lui este cea mai gravă din lume şi nu este soluţie la aceasta, iar după mai multe sau mai puţine şedinţe nu-i vine să creadă că s-a terminat, pentru că o intervenţie în personalitate este ca într-un joc de domino. O dată intervenit într-o latură se rezolvă foarte mult din celelalte aspecte şi copilul constată că are rezultate pozitive în plan personal, social, emoţional, intelectual chiar. Totul prinde sens pentru el”, mai spune psihologul. Specialistul atrage atenţia şi părinţilor preocupaţi prea mult de notele copilului care trebuie să fie neapărat mari, în detrimentul aspectului emoţional, afectiv. Aşadar, mulţi şcolari apelează la consiliere psihologică. Din păcate însă numărul specialiştilor este foarte mic. Un psiholog la o mie de elevi.
