Mihai Găinuşă cârcoteşte literar

Fanii „Cronicii cârcotaşilor” au un nou prilej de distrac­ţie, de data aceasta de na­tură literară. Scriitorul Mişu Găinuşă se întoarce cu o nouă carte: „Scândura de frizerie”. Deşi şi-a dobândit deja gloria graţie apariţiilor pe sticlă, cârcotaşul pre­­feră, lucru des­tul de greu de crezut, activitatea atât de solitară a scrisului. „Am preferat întotdeauna ca cineva să-mi zică, în loc de «Te‑am văzut la televizor», «Ţi-am citit ultima carte. Mi-a plăcut». Sau, mă rog, cu varianta «Nu mi-a plăcut». Măcar mi-a citit-o”, ne-a declarat, modest, Mişu.  Pentru că nu se poate închide chiar de tot într-un turn de fildeş, povestirile lui sunt populate adeseori de vieţuitoarele de tabloid. Sigur, ele nu se simt prea bine în scrierile sale, dar spectrul unor fiinţe ca Moni, Zăvoranca, Răduleasca şi altele asemenea lor bântuie literatura „găinuşiană”.  Explică: „Făpturile acestea de basm sau de coşmar, cum vreţi să le spuneţi, ne bântuie pe toţi şi e bine să ne avertizăm copiii că, din păcate, ele nu sunt legende precum balaurii, ci realităţi. Trebuie imortalizate aşa cum sunt ele în afara reflectoa­relor, în sucul propriu şi fără gust”.

Moromete şi Mihaela – dragostea mea, personaje de basm

Ca dovadă că Mihai Găinuşă nu se mărgineşte doar la a scrie, ci mai şi citeşte, el face o serie de parodii simpatice, de exerciţii stilistice pornind de la texte celebre, precum „Moromeţii” şi schiţele lui Caragiale. Hâtrul Ilie Moromete este acum conectat la Facebook şi are un limbaj upgradat. Mişu a mai scris şi o povestire fantastică,  având ca personaje două femei plecate noaptea pe coclauri în căutarea unor ierburi de descântec, cu un suspans creat după toate regulile literare. La final, aflăm că acţiunea nu se petrece în illo tempore, ci mult mai aproape de noi. Femeile erau fiica şi soţia lui Mircea Geoană, plecate într-o expediţie de căutare a unor ierburi magice menite să-l apere pe politician de nenorocirile aduse de flacăra violet. Ne-am interesat şi am aflat ce a vrut să spună autorul prin aceste întâmplări. „Povestea personajelor aflate în căutare de leacuri băbeşti nu e decât o transpunere fantastică a aberaţiilor violet cu care ne-a fost jignită inteligenţa, de la cel mai înalt nivel politic.

În ceea ce priveşte întrebarea legitimă „Ce caută Moromete pe Facebook?”, scriitorul ne-a lămurit. „Invazia termenilor engleziţi scuipaţi din calculatoare seamănă la perfecţie cu furculiţionul Coanei Chiriţa. Iar afişarea cu obstinaţie a unor gadgeturi de ultim răcnet ne face şi mai penibili într-un spaţiu mioritic legănat duios de mersul căruţelor din secolul al XVI-lea pe DN 1. Schiţele mele încearcă să fie o oglindă care nu deformea­ză, aşa cum face televizorul. Priviţi‑vă în ea, concetăţeni! Suntem  acei locuitori ai Europei secolului 21, păcăliţi zi de zi de politicieni corupţi care ne conving că cerul nu e albastru, ci portocaliu, de paparude care râd ziua la braţ cu fotbalişti cocalari ca să plângă noaptea, neputând dormi pe burtă din cauza silicoanelor. Suntem proştii care suportă manele agramate şi văicărite răcnite de indivizi cer­taţi cu săpunul. Suntem românii mândri înfundaţi prin cârciumi când inundaţiile ne iau casa. Nu mi-e milă de poporul care acceptă să fie călcat pe cap de oameni fără nici cea mai mică urmă de bun-simţ sau conştiinţă. Acel popor îşi merită soarta”, spune cu năduf.

Volumul îi va aduce minimum 50 de noi duşmani

După cum era de aşteptat, politicienii constituie o altă categorie de personaje care se înghesuie în prozele sale. Nu numai că scriitorul nu încearcă să se apere cu sintagma „Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare”, ba, mai mult, el pare că subliniază cu markerul că despre persoanele care poartă în cartea de identitate numele de Vanghelie Marean sau Boc Emil este vorba „în propoziţie”, şi nu de altele. „Adevărul e că schiţele mele sunt de două feluri: răbufniri trăite şi răbufniri literare, sper. Rămâne la latitudinea cititorului să le încadreze, dar îmi asum răspunderea faptului că acest volum îmi va mai aduce cel puţin 50 de duşmani”, declară curajos Mihai Găinuşă.  Ce s-ar face Mişu fără personajele care dau pe-afară din ecranele televizoarelor? „Aş scrie cărţi de poveşti sau despre creş­terea peştilor de acvariu.” 

Povestea personajelor aflate în căutare de leacuri băbeşti nu e decât o transpunere fantastică a aberaţiilor violet cu care ne-a fost jignită inteligenţa, de la cel mai înalt nivel politic.”