Un român care lucrează la Google a creat în timpul liber un site care scoate la iveală politicienii buni şi uscăturile din Parlament. Pe HartaPoliticii.ro poţi afla cum votează, cât de des chiulesc de la serviciu şi ce a descoperit presa despre ei.
Ti se pare că toţi politicienii sunt la fel, o apă şi-un pământ? Dacă majoritatea românilor ajung la concluzia asta, democraţia nu mai are nici un sens şi putem să instaurăm fără remuşcări un partid unic, care să facă ce-o vrea. Ce rost mai are să alegi dacă toţi sunt la fel?
La asta s-a gândit Octavian Costache, cunoscut pe Internet ca Vivi, când a hotărât să schimbe ceva. „Am fost extrem de frustrat de faptul că în România toţi politicienii sunt pictaţi la fel, că oamenii de rând cred că toţi sunt la fel şi că nu contează pe cine alegi. Chiar dacă nu ţineam nici cu unii, nici cu alţii, am fost şi încă sunt convins că există diferenţe şi că asta este un lucru esenţial în funcţionarea unei democraţii.”
„Toţi candidaţii vorbesc numai despre promisiuni, niciodată despre fapte”
În 2008, Vivi avea 27 de ani locuia la New York, avea o slujbă la una dintre cele mai râvnite companii din lume, se plimba, cu bicicleta şi îi plăcea să mânânce în restaurante interesante. Din România plecase după ce a terminat un master la Automatică şi a creat mai multe site-uri de succes (cum ar fi platforma de jocuri doizece.ro). Politica nu era printre interesele lui.
Atunci au venit alegerile prezidenţiale din America. „La vremea respectivă eram un pic euforic după alegerea lui Obama. Urmărisem îndeaproape campania electorală şi eram foarte impresionat de cât de subtilă este o democraţie matură, de cât de des candidaţii fac referire la «their track record» (ce au făcut şi ce au votat în trecut -n.r.). În România asta lipseşte cu desăvârşire, toţi candidaţii vorbesc numai despre promisiuni, niciodată despre fapte.”
La mai puţin de o lună au urmat alegerile parlamentare din România, primele în sistem uninominal (adică votezi o persoană, nu o listă de partid). Atunci, Vivi şi-a dat seama cât de greu e să alegi pe cineva când nu ştii ce fac, de fapt, oamenii ăia. „De exemplu, nu ştiam nici măcar cum vota Irina Loghin (senator la vremea respectivă) sau cât de des se ducea la serviciu.” A descoperit cu surprindere că voturile electronice sunt publicate pe site-ul Camerei Deputaţilor şi a început să se gândească ce ar putea face cu datele astea. Prima idee a fost să vadă cine chiuleşte de la serviciu.
Topul chiulangiilor
„În câteva zile am hackuit un prototip care lua voturile de pe site-ul Parlamentului şi alcătuia lista cu procentul de prezenţă al fiecărui parlamentar. Am publicat-o la mine pe blog (vivi.ro) şi în două săptămâni am primit 20.000 de vizitatori, exact înainte de alegeri. Eu speram să ajute la alegeri, speram ca românii să nu-i mai aleagă în Parlament pe cei care nici măcar nu se duc la serviciu suficient. A fost unul dintre cele mai virale blog post-uri ale anului respectiv şi asta mi-a dat mult entuziasm şi speranţa că există interes pentru astfel de date.”
Aşa că a început să lucreze la Harta Politicii seara, în weekenduri, de prin cafenele. „Încet, încet, am fost prins în lumea statisticilor despre politică. După alegeri, pentru că mulţi spuneau că treaba cu „fiecare vot contează” este o prostie şi că lista mea de prezenţă este inutilă, am construit un simulator de alegeri şi am văzut exact cât contează fiecare vot. Aşa am aflat că 36 de locuri din Camera Deputaţilor au fost decise cu mai puţin de 500 de voturi, iar zece dintre ele cu mai puţin de 100 de voturi.”
Practic, Harta Politicii extrage automat date publice de pe site-urile Parlamentului, ştiri din ziare şi alte informaţii despre politicieni şi le prelucrează în nişte statistici care îţi arată ce se întâmplă, de fapt, cu legile noastre.
Ce afli despre Dan Păsat
De exemplu, dacă dai o căutare după Dan Păsat pe Harta Politicii, găseşti un deputat din PNL care s-a transferat la PDL, a lipsit la trei sferturi din şedinţe, iar când a participat a votat în 99,5% din cazuri pe linie de partid. Mai afli că e „confruntat cu o solicitare de arestare preventivă din partea DNA” şi se află pe lista candidaţilor pătaţi a Academiei Caţavencu, care îl descrie ca un „afacerist cunoscut pentru apucăturile sale violente”. În plus, vezi ştirile recente despre el, în care membrii PDL spun că ar trebui suspendat din partid.
Ca să afli lucrurile astea, ar trebui să cunoşti hăţişurile politicii şi ale presei şi să petreci ceva timp căutând pe Internet. Pe Harta Politicii le găseşti pe toate la un loc, în mai puţin de un minut.
De la „Noi muncim, nu gândim!” la „Băsescometru”
Vivi face parte dintr-o categorie tot mai mare de tineri care au plecat în străinătate, au învăţat şi au lucrat acolo, iar acum încearcă să aplice lucrurile bune şi în România. Fenomenul nu e unul nou – la fel făceau tinerii din prima jumătate a secolului 20. Unul dintre ei a fost Constantin Rădulescu-Motru, care s-a întors după ce a studiat în Franţa şi Germania şi a devenit deputat. Într-una din cărţile sale, „Cultura română şi politicianismul”, spunea că numai raţiunea poate ridica România: atunci când raporturile sociale nu mai sunt dictate de obiceiuri şi tradiţii, ci sunt supuse controlului conştiinţei.
Dar raţiunea nu pică din cer. De atunci au trecut 100 de ani, iar românii au primit îndemnuri la muncă, la patriotism, la orice, numai la raţiune nu. „Noi muncim, nu gândim!”
Un site asemănător din America a primit premiul Pulitzer
În America, problema asta s-a rezolvat cu ajutorul presei, care e obişnuită să verifice la sânge declaraţiile şi comportamentul politicienilor. Site-ul PolitiFact.com e specializat în astfel de analize. Are o echipă de reporteri şi cercetători care verifică fiecare declaraţie importantă şi stabileşte dacă e adevăr, minciună sau undeva la mijloc. De exemplu, un proiect de-al lor se numeşte „Obameter” şi urmăreşte ce se întâmplă cu cele 504 promisiuni din campania lui Obama. Până acum, a îndeplinit 134, a încălcat 38, iar restul sunt în lucru. PolitiFact are un mare succes la public şi a câştigat în 2009 premiul Pulitzer.
Cea mai apropiată iniţiativă românească e Harta Politicii, dar aici a fost primită cu o reticenţă pe măsura entuziasmului programatorului. „Cei mai mulţi au fost sceptici că site-ul va conta în orice fel, iar ceilalţi au fost sceptici dar mi-au spus că admiră pasiunea cu care fac un lucru atât de inutil. 🙂 Atitudinea generală a fost «ideea e interesantă, dar oricum nu contează». O atitudine pe care am încercat să nu o pun la suflet pentru că mi se pare specific românească şi deloc constructivă. Fiecare crede ce vrea.”
Însă ideea prinde avânt. Institutul pentru Politici Publice are un site care face statistici cu parlamentari – alesiivoteaza.ro. Următorul pas ar fi un Obameter românesc.
Cum ar fi să analizăm activitatea lui Traian Băsescu fără să pară că vorbim despre ploaia de foc şi pucioasă care a distrus Sodoma şi Gomora? Un „Oprescometru” de Bucureşti ar fi şi mai spectaculos.
„Când crezi că toţi sunt la fel ajungi să alegi la întâmplare şi câştigă ăia răi”
Până una-alta, Vivi a început să caute finanţare pentru proiect, ca să-l poată duce mai departe. Vrea să facă un sistem care să genereze automat contextul ştirilor politice, astfel încât jurnaliştii să nu mai fie doar o portavoce pentru declaraţii de partid. Totul pentru ca omul de rând, fără vreun interes deosebit în politică, să poată înţelege ce se întâmplă şi să voteze raţional. „Atunci când crezi că toţi sunt la fel, ajungi să alegi la întâmplare şi câştigă ăia răi. :-)”
Click pe imagine pentru a mări
