De mai bine de un deceniu, Roxana Marcoci este curator la cel mai important muzeu de artă contemporană din lume – Museum of Modern Art (MoMA), New York. Ea a plecat din România pe cand avea doar 18 ani. Una dintre expoziţiile curente îngrijite de Roxana Marcoci conţine o întreagă secţiune dedicată lui Brâncuşi.
Traseul de la Liceul George Coşbuc din Bucureşti la poziţia de curator în unul dintre cele mai importante muzee ale lumii a însemnat studii la Sorbona, specializări pe istoria artei la Hunter College şi realizarea doctoratului la prestigiosul Institute of Fine Arts, din New York. Reperele profesionale o fac pe Roxana Marcoci să se descrie ca o persoană cu mai multe rădăcini.
„Am plecat din Bucureşti la 18 ani, ca urmare a ideilor antisistem. De fapt, am fost practic expulzată, fiindcă mi s-a cerut să părăsesc ţara în 24 de ore. Motivele sunt legate de faptul că activam într-un grup care promova drepturile omului şi se opunea lipsurilor din perioada respectivă. Dar nu aş vrea să recapitulez această secvenţă din trecut, fiindcă nu mai contează acum”, a mărturisit Roxana Marcoci, pentru care reuşita profesională şi activitatea sa în domeniul artei sunt mult mai relevante. „La Paris am locuit doi ani şi jumătate ca refugiat politic. Acolo am fost acceptată la Universitatea de la Sorbona, unde am făcut studii de lingvistică şi istoria artei. Ceea ce a contat cel mai mult a fost după acest episod. La 21 de ani am emigrat în SUA, unde mi-am început studiile la Hunter College cu specializări pe istoria artei, dar şi pe critica de teatru şi de film. În continuare, am făcut studii doctorale în domeniul istoriei, teoriei şi criticii artei la Institute of Fine Arts din New York. După terminarea studiilor, îndrumătorul meu din cadrul doctoratului, Kirk Varnedoe, curator-şef la MoMA, m-a invitat să mă alătur echipei de la muzeu”, povesteşte Roxana.
Muzeul la care Roxana este curator, MoMA, e recunoscut pentru rolul său esenţial în dezvoltarea artei moderne şi e considerat cel mai important muzeu de artă modernă din lume. Misiunea acestuia este de a face cunoscută şi înţeleasă arta modernă de către publicul naţional şi internaţional, precum şi de a încuraja dialogul între arta din trecut şi cea din prezent, între arta consacrată şi cea experimentală. Curatorul alege colecţiile ce urmează să fie expuse publicului şi consemnate pentru generaţiile viitoare.
Teză de doctorat pe creaţia lui Brâncuşi
Roxana a terminat doctoratul în cadrul prestigiosului Institute of Fine Arts din New York. Teza acesteia de doctorat a vizat creaţia lui Brâncuşi, însă motivul pentru care l-a ales pe sculptorul român nu pare a ţine de naţionalitatea acestuia, ci de „internaţionalitatea” pe care a căpătat-o arta lui. „Eram interesată de istoria sculpturii moderne, iar Brâncuşi este unul dintre principalii iniţiatori ai acesteia. Am ales tema de doctorat în primul rând fiindcă eram interesată de creaţia acestuia. Desigur, important a fost şi faptul că vorbeam româna, că mi-a fost la îndemână să merg la Târgu Jiu şi să văd lucrările de acolo, prin 1995-1996, în perioada controversată a restaurărilor la coloane. Ansamblul de la Târgu Jiu nu era cunoscut în Vest, se scrisese foarte puţin despre el, fiindcă cercetătorii nu au călătorit până acolo; nici tratatele din română nu erau traduse. Eu am făcut cercetări atât la Târgu Jiu, cât şi la Pompidou, în Paris. În final, teza de doctorat a cuprins două părţi. Astfel, o secţiune se ocupă de Brâncuşi, iar cealaltă de impactul creaţiei acestuia asupra practicilor artistice contemporane în contextul vestic”, explică Roxana Marcoci.
Pentru curatoarea de la MoMA, valoarea lucrărilor lui Brâncuşi de la Târgu Jiu constă şi în faptul că reprezintă poate cele mai importante opere de artă publică din lume. „România deţine superbul ansamblu de la Târgu-Jiu, unic în întreaga lume. Aici, Brâncuşi a ales să se detaşeze de cultul modernist al monumentului izolat, realizând, în schimb, un memorial compus din trei piese – Coloana Infinitului, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii – aşezate pe o axă lungă de 1,6 km. şi situate de-a latul oraşului. Creând în spaţiul interstiţial al sculpturii, arhitecturii şi urbanismului, Brâncuşi a conceput una dintre primele şi dintre cele mai importante lucrări artistice publice din istoria artei secolului 20 şi un ansamblu civic ce se diferenţia de majoritatea monumentelor conservatoare, cunoscute publicului larg. Opera lui Brâncuşi din Târgu Jiu se aseamănă cu Spiral Jetty a lui R. Smithson sau cu Lightning Field, al lui Walter De Maria. Cred că trebuie să ne asigurăm neîncetat că păstrăm aşa cum se cuvine acest ansamblu, iar această responsabilitate le revine profesioniştilor în domeniu”, atrage atenţia specialista.
O pasiune de familie
Reprezentanţii MoMA o descriu pe Roxana Marcoci ca fiind cel mai ocupat curator al muzeului. Succesul Roxanei nu este definit doar de cariera ei. „Sunt binecuvântată cu o familie la fel de implicată ca mine în artă. Soţul meu este Cristian Alexa, artist şi directorul unei cunoscute galerii din New York, din familia artiştilor Alexa Visarion şi Felix Alexa. Nathalie, fiica noastră, studiază Istoria Artei şi a Cinematografiei. Astfel, petrec mult timp împreună cu familia, fiindcă avem interese şi demersuri comune.” Noţiunea de timp liber o face pe Roxana Marcoci să râdă discret. „Nu am timp liber, sunt o profesionistă. Timpul meu liber şi viaţa profesională sunt dedicate unul alteia. Trebuie să fiu activă şi implicată constant, să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în toate domeniile. Procesul de cercetare, tot ceea ce implică muncă pentru MoMA este foarte vast, fiindcă aici sunt prezente toate formele de manifestare ale artei moderne, de aceea trebuie să fii la curent cu ceea ce se întâmplă în toate domeniile şi să observi intersecţiile dintre graniţe. Nu există o ruptură între viaţa personală şi viaţa profesională, aproape că nu recunosc diferenţa”.
Până în prezent, în CV-ul Roxanei apar cele mai relevante cincisprezece titluri de cărţi şi articole pe care le-a publicat de-a lungul carierei. Printre cele mai recente publicaţii se numără studiul „Brâncuşi în Camuflaj” („Brancusi in Camouflage” din volumul A Fine Regard: Essays in Honor of Kirk Varnedoe – O perspectivă potrivită: eseuri în onoarea lui Kirk Varnedoe), interviul cu Dan Perjovschi intitulat „Ce s-a întâmplat cu noi?” (publicat în volumul Promises of the Past: A Discontinuous History of Art in Former Eastern Europe – Promisiuni ale Trecutului: Istoria discontinuă a artei din Europa de Est) şi studii în cadrul volumului „Femei moderne: Femei-artist la Muzeul de Artă Modernă”.
Când îşi defineşte identitatea, Roxana Marcoci nu ignoră rădăcinile sale româneşti, dar subliniază că anii petrecuţi în străinătate au modelat-o într-un sens mai complex. „Categoric, mă simt româncă, dar, pe de altă parte, există acea identificare culturală, adică ceea ce defineşte o persoană şi care se cimenteză în anii de studiu. Pentru mine această perioadă a fost petrecută în străinătate. Mă simt ca un individ cu mai multe rădăcini”. Roxana a vizitat anul trecut România, pe care o analizează din perspectiva criticului şi a istoricului de artă. „Am vizitat Bucureştiul anul trecut, după o perioadă foarte lungă de timp în străinătate.
Mi-am propus să revin în ţară şi să privesc ceva mai în profunzime modul în care arată muzeele locale. Totodată vreau să vizitez şi alte oraşe, precum Cluj, Timişoara, Iaşi”. S-ar putea ca următoarea vizită să fie în calitatea oficială a specialistului de la MoMA, prin programul lansat de acest muzeu, ce vizează şi spaţiul est-european. Este vorba de programul C-MAP (Perspective ale Artei Moderne şi Contemporatne), o metodă inovatoare de cercetare lansată de MoMA. „Din punct de vedere geografic, C-MAP se concentrează pe Brazilia, Europa Centrală, Europa de Est şi Japonia. Anul acesta, în noiembrie, împreună cu mai mulţi specialişti, am călătorit în Praga, Viena, Budapesta, Varşovia şi Zagreb, unde ne-am întâlnit cu artişti şi am vizitat instituţiile relevante pentru studiul nostru. În viitor plănuim să călătorim şi în alte ţări din regiune. Cu certitudine Bucureştiul, dar şi alte oraşe din România vor fi trecute în itinerarul nostru, ceea ce mă încântă”, declară Roxana.
„Locurile mele favorite pentru a admira arta contemporană românească sunt atelierele artiştilor din România”
„Păstrez legătura cu diverşi oameni din România, în special cu artişti, precum Dan şi Lia Perjovschi, Ion Grigorescu. În 2007 am avut o expoziţie cu Dan Perjovschi la MoMA. Am realizat şi un interviu cu acesta. Sunt, de asemenea, interesată de noua generaţie de artişti din România, reprezentaţi prin oameni ca Mircea Cantor, Mona Vătămanu si Florin Tudor”, explică Roxana Marcoci.
Legătura acesteia cu România şi în mod particular cu artiştii români nu este doar una de suflet, ci şi o cale de a aplica principiile care-i ghidează activitatea profesională. „Viitorul muzeului depinde de interacţiunea sa cu artişti internaţionali, cu academicieni şi teoreticieni. Totodată, depinde şi de producţiile artistice situate în afara celor deja consacrate (cele din Europa Occidentală şi din America de Nord).
Nu în ultimul rând, depinde de expoziţiile care promovează ideile de pionierat, care înfăţişează puterea vizuală a artei şi sem-nificaţiile acesteia pentru societatea care o produce. Probabil cea mai grea încercare a muzeelor secolului al XXI-lea o reprezintă îndrăzneala de a adopta complexitatea, de a-şi asuma noi roluri, dincolo de cele tradiţionale, şi de a imagina un viitor plecând de la perspective multiple. Procesul de creaţie contemporan nu e unul solitar; dimpotrivă, este dinamic, evoluând din nenumărate parteneriate.”
Curatorul a trei expoziţii de la MoMA
La momentul realizării interviului, în una dintre cele trei expoziţii care o au curator pe Roxana, Brâncuşi ocupă o întreagă secţiune. Expoziţia de la etajul al şaselea din clădirea MoMA se numeşte „The Original Copy” (Copia originală) şi s-a desfăşurat între 1 august 2010 şi 1 noiembrie 2010. Aceasta prezintă rolul artei fotografice în percepţia şi redefinirea sculpturii. Relaţia dintre sculptură şi fotografie a fost una strânsă încă de la apariţia fotografiei, în 1839. Astfel, sculptura a fost unul dintre primele subiecte abordate de arta fotografică. „Pozele expuse provin din colecţii private, din muzeele de artă modernă şi din colecţia Pompidou”, detaliază Roxana Marcoci. O altă expoziţie ce o are curator pe Roxana Marcoci prezintă o istorie în fotografii a femeilor artist din modernitate. Arta fotografică a fost unul dintre puţinele domenii în care femeile au putut să-şi exprime punctul de vedere. „Fotografia e un mediu democratic, la care femeile au avut acces încă de la început. Aşadar, avem lucrări extraordinare create de femei, începând cu avangarda până în contemporaneitate. Repet, femeile nu erau excepţia în arta fotografică, ci participanţi, active încă de la început în acest mediu accesibil lor”, explică Roxana Marcoci. Expoziţia, numită Pictures by women: A History of Mo-dern Photography (Femei fotografi: O istorie a fotografiei moderne), va ocupa etajul al treilea de la MoMA până în 5 aprilie 2011. Aceasta cuprinde peste 200 de lucrări rea-lizate de aproximativ 120 de femei-fotograf. Cea de-a treia expoziţie a Roxanei, New Photography, are loc anual şi prezintă lucrările a câte patru până la şase artişti contemporani. Cea de-a douăzeci şi cincea ediţie de anul acesta expune lucrările a doi artişti şi două artiste, care „au extins convenţiile şi au estompat graniţele între domenii precum fotografia, editarea, filmele artistice”, explică Roxana Marcoci.
Artişti contemporani
Expoziţia New Photography, organizată anual pentru promovarea a 4 până la 6 noi artişti. Poza este realizată de Alex Prager, americanca născută în 1979, unul dintre cei 4 artişti prezentaţi anul acesta. Conform site-ului MoMA, pozele acestei artiste autodidacte s-au remarcat prin anumite particularităţi, cum ar fi îmbinarea unui colorit intens cu sentimentul general de nelinişte, make-up-ul intens şi perucile personajelor feminine, cadrul retro, modul în care cade lumina, precum şi unghiurile inedite din care sunt făcute pozele. Printre principalele surse de inspiraţie ale acesteia se numără regizori precum Alfred Hitchcock sau Douglas Sirk, care au avut apogeul creaţiei în anii ’50. (Vezi poza 2)
Brâncuşi – fotograf
Fotografie realizată de Constantin Brâncuşi în 1919. Pozele făcute în studioul lui Brâncuşi de sculptorul însuşi ocupă o întreagă secţiune din expoziţia The Original Copy (Reproducerea originală) de la MoMA. Fotograful Brâncuşi este descris ca având tehnici unice şi inovatoare în realizarea pozelor. „În căutarea transparenţei, dinamismului şi a infinitului, Brâncuşi a folosit fotografia pentru a dematerializa construcţia rigidă şi statică a sculpturii tradiţionale”, conform prezentării de la MoMA. Sculptura a fost una dintre primele teme abordate de fotografie, iar aceasta s-a întâmplat, în parte, fiindcă astfel puteau fi făcute cunoscute obiecte greu de transportat. Totodată, fotografiile sculpturilor sunt o artă în sine. (Vezi poza 3)
Mediu democratic pentru femei
Autoportret realizat în 1921 de franţuzoaica Claude Cahun, una dintre artistele prezentate în expoziţia Pictures by Women: A History of Modern Photography (Femei-fotograf: O istorie a Fotografiei Moderne). Claude Cahun a trăit între anii 1894 şi 1954 şi a început să-şi facă autoportretul de la 18 ani. Precum numele artistei, genul autoportretelor apare incert, la graniţa dintre masculin şi feminin. Această androginitate reprezenta un mod revoluţionar de expresie la vremea respectivă şi provoca publicul spre a-şi reformula percepţia asupra femeilor şi bărbaţilor. Conform site-ului MoMA, în cei peste 170 de ani de istorie a fotografiei, femeile au contribuit constant, au experimentat, au extins graniţele artei fotografice din punct de vedere estetic, dar şi ca mijloc de comunicare. (Vezi poza 4)
