Ce oraș din Europa e locuit în majoritate de români, numele i-a fost dat de maghiari, rușii l-au făcut Capitală și a început să se modernizeze sub conducerea unui nobil născut din mamă poloneză și tată neamț?
Chișinăul (de la „kiss” și „jenő”, care se pronunță Chișienău, și înseamnă „micul nobil” ) își alege duminică, 14 iunie, viitorul primar, cel mai probabil, între actualul edil, liberalul unionist și pro-european Dorin Chirtoacă, și candidatul socialiștilor filoruși, Zenaida Greceanii. Două opțiuni greu de digerat, dar lipsite de alternative.
Cândva parcă era totuși mai bine
În a doua jumătate a secolului XVIII, mai exact începând cu 1877, Chișinăul s-a pricopsit cu un primar de doar 28 de ani, pe jumătate neamț, pe jumătate polon, Carol Schmidt, pe care l-a vrut apoi în frunte nu mai puțin de 25 de ani și care a rămas în memoria locului drept cel mai bun primar din istoria orașului. Și ar mai fi fost probabil în funcție măcar câțiva ani dacă, în 1903, n-ar fi avut loc în oraș un pogrom anti-evreiesc în urma căruia Carol Schmidt și-a dat demisia.
„Pogromul împotriva evreilor din Chișinău, în luna aprilie 1903, a fost ultima picătură care a umplut paharul și l-a determinat pe Carol Schmidt să demisioneze. El, care făcuse extrem de mult pentru europenizarea orașului, nu putea concepe ca aici locuitorii pot avea o mentalitate atât de sălbatică. Așa și-a motivat demisia. Un om sensibil și cult ca el era incompatibil cu sutele negre, care dictau moda politică a zilei. Altă lecție nu putea fi dată orășenilor decât demisia…”, scria mai târziu, într-o carte de memorii, Pantelimon Sinadino, cel care i-a urmat ca primar lui Carol Schmidt.
Dar istoria a continuat să fie nedreaptă cu el până în zilele noastre. Deși recunoscut azi aproape unanim între Prut și Nistru, sau măcar pe malurile Bâc-ului, drept cel mai bun primar pe care l-a avut Chișinăul vreodată, Carol Schmidt mai poate fi cunoscut și recunoscut azi doar printr-o placă comemorativă amplasată pe clădirea care i-a fost cândva locuință, prin numele unei străzi modeste la marginea orașului și printr-un bust ridicat, cu chiu cu vai, după multă tevatură, anul trecut, cu bani donați de ambasadele Germaniei și Poloniei. Aaa.. și undeva, în apropierea clădirii memoriale, se mai află și o crâșmă ce-i poartă numele.
Mormântul i-a dispărut la puțin timp moartea sa.
„Deja în 1937, la un deceniu de la moartea lui Schmidt, Gheorghe Bezviconi scria în revista Din trecutul nostru, că mormântul ilustrului primar rămâne neîngrijit și doar o cruce modestă de lemn străjuiește la căpătâiul lui. După ani, lemnul putrezind, mormântul nu mai poate fi identificat”, notează presa de la Chișinău. Astăzi, pe locul unde se prespune că s-ar fi aflat mormântul marelui primar tronează un cinematograf.
Lista realizărilor lui Carol Schmidt ca primar e lungă, impresionantă și, pentru mulți, poate, plictisitoare. Pe scurt, a fost cel care a transformat Chișinăul dintr-o „cloacă de murdărie, într-unul dintre cele mai frumoase capitale guberniale din Rusia”, cum se exprima recent jurnalistul și scriitorul moldovean Iurie Colesnic. Chișinăul de azi este cea mai săracă Capitală a celei mai sărace țări din Europa.
