Specialiștii români au reușit să redescopere formula secretă a materialului de construcție denumit bois ciment, inventat de Henri Coandă, informează Agerpres.
La aproape un secol de la construcţia sa, Palatul Culturii din Iaşi continuă să îşi păstreze secretele. Sălile Palatului Culturii din Iaşi, construit în primul sfert al secolului XX de marele arhitect Ion D. Berindei, sunt decorate cu bois ciment – un material care imită perfect lemnul de stejar, ca formă, culoare şi sunet.
Istoricii, cercetătorii şi constructorii au reuşit să descifreze în timpul ultimilor opt ani de lucrări de reparare şi reconsolidare a Palatului Culturii o parte din ‘reţeta’ compoziţiei acestui material unic în lume inventat de Henri Coandă pentru această clădire simbol a Iaşiului. Rezultatul poate fi admirat odată cu redeschiderea Palatului Culturii către marele public, eveniment care a avut loc la începutul acestei săptămâni.
‘De analiză s-a ocupat firma de proiectare, s-au folosit specialişti şi laboratoare foarte bune, foarte profesioniste. S-a descifrat o parte din reţetă, prin analize chimice, dar nu în întregime. Nu am mai avut italienii de la 1925 ca să reproducă bois cimentul la aceeaşi calitate. Oricum, rezultatele sunt remarcabile’, spune istoricul Sorin Iftimi.
El precizează, cu o uşoară umbră de tristeţe în glas, că reţeta descoperită de Henri Coandă în urmă cu un veac pentru Palatul Justiţiei, cunoscut în ultimii 60 de ani ca fiind Palatul Culturii, a fost pierdută de-a lungul timpului. De altfel, îşi continuă Sorin Iftimi istorisirea, în acest veac de existenţă a Palatului Culturii a fost pierdută aproape toată documentaţia aferentă construcţiei clădirii.
‘Nu avem nişte arhive de instituţii sau de firme atât de bune care să păstreze documentaţia tehnică obişnuită care se păstrează în mod firesc în asemenea cazuri, mai ales că vorbim de lucrări publice, de o instituţie publică cum e Palatul de Justiţie. Arhivele nu au păstrat aproape deloc documentaţii referitoare la Palat. Foarte multe lucruri au trebuit să fie redescoperite. Am reuşit să redescopăr foarte multe sensuri date prin simboluri care sunt aici, la Palatul Culturii, fie pe faţade, fie pe interior, să redescopăr modele care au fost urmate la vremea respectivă de Ion Berindei, dar nicăieri ele nu au rămas scrise ca atare. Aşa şi cu analiza bois cimentului. A fost o investigaţie tehnică cu rezultate remarcabile, dar nu putem fi siguri că asta este reţeta, după cum nu putem fi siguri că era o reţetă miraculoasă. Henri Coandă a inventat un material ieftin, accesibil, prin care să poată înlocui lambriurile sculptate în lemn de stejar. Sculptate la bucată, una câte una, din lemn, ar fi costat mult mai mult, iar pentru suprafeţele acestea mari de la Palat cheltuielile ar fi fost mari şi prea puţin justificate’, a declarat istoricul Sorin Iftimie.
Tot el explică că atunci când a construit Palatul de Justiţie de la Iaşi, marele arhitect Ion D. Berindei a făcut un ‘pariu’. Nu unul propriu zis, ci şi-a propus să construiască o clădire retro, o clădire care să evoce veacuri trecute cu materiale moderne. Astfel cheltuielile aveau să fie mult mai mici, iar rezultatele de-a dreptul marcante.
‘Berindei, arhitectul Palatului Culturii, era şeful unei firme din Bucureşti care comercializa materiale inventate de Henri Coandă, materiale moderne, de inteligenţă tehnică românească, care reuşeau să înlocuiască materiale tradiţionale foarte scumpe oferind cam acelaşi efect optic. Printre ele este acest ‘bois cement’ care imita foarte bine lemnul de stejar din care sunt făcute lambriurile din Palat, dar mai ales din Sala denumită astăzi Henri Coandă. Era un material inventat în jurul anului 1900 şi folosit aici, la Palat, unde sălile sunt foarte ample, suprafaţa de lucru foarte mare şi efectul artistic este foarte reuşit. Încă existau în Iaşi meşteri italieni de foarte bună calitate şi care reuşeau să reproducă încă foarte bine acest bois ciment. În timpul restaurării din perioada 2008-2009 s-au făcut analize chimice aprofundate, s-a găsit o parte din reţeta uitată a lui Berindei. Într-una din săli chiar s-a încercat o reconstituire a lambriurilor după reţeta descoperită acum şi s-a obţinut ceva destul de apropiat de materialul original, dar în sala Coandă putem vedea adevărata calitate a acestui material care este într-adevăr excelentă’, relatează istoricul Sorin Iftimie.
El explică în câteva cuvinte că acest bois ciment, materialul inventat de Henri Coandă, e obţinut din fierberea ipsosului în ulei. Acest material nou, bois cimentul, are duritatea lemnului şi înfăţişarea stejarului. Iar pentru ca acest ipsos mai special să devină de bună calitate necesită şi o pricepere din partea constructorilor.
‘Despre Coandă se spunea că a făcut, a proiectat mai multe dintre ornamentele de la Palatul Culturii. Chiar el spunea asta într-un interviu din 1967, când a vizitat Palatul Culturii, că anumite ornamente sunt făcute de el. Coandă chiar a studiat sculptura la Paris avându-l îndrumător pe marele maestru Auguste Rodin. Deci avea calificarea necesară să facă asemenea ornamente, asemenea lucruri. Însă au fost mai mulţi cei care şi-au dat concursul la realizarea Palatului Culturii. La execuţia efectivă, de exemplu, se ştie că a fost un şef al meşterilor, Alexandru Fontana, care bănuiesc că a realizat efectiv aceste ornamente’, spune istoricul.
Palatul Culturii este o clădire foarte mare, foarte spaţioasă şi care are o suprafaţă de peste 36.000 de metri pătraţi.
‘Realizarea Palatului Culturii pe piatră şi marmură ar fi fost extraordinar de scumpă pentru o clădire publică. Pentru o clădire privată poate se justifica, dar pentru o clădire publică trebuiau făcute cheltuieli minime. Şi atunci Berindei a avut această dorinţă de a realiza un palat pe o structură uşoară, elastică, modernă, care să aibă aspectul unei clădiri neogotice, romantice, dar care avea dotări ultramoderne la vremea aceea, privitoare la sistemul de încălzire, ventilaţie, la un sistem de ceasuri racordat la ceasul din turn şi alte asemenea lucruri care erau la nivelul de top al epocii respective, cam pe sistemul făcut şi la Castelul Peleş’, istoriseşte Sorin Iftimi.
