Buricul Pământului este în România. Legenda orasului Armenopolis

Legenda fondării Armenopolis  spune că armenii au negociat cu autoritățile din Transilvania să cumpere un teren. Acestea din urmă le-au răspuns ironic că le vor vinde atâta pământ cât poate fi cuprins într-o piele de bou.

Un micuț oraș ardelenesc este celebru în comunitățile de armeni din întreaga lume. Este vorba de Gherla, oraș cunoscut odinioară sub numele de Armenopolis. Motivul celebrității sale este reprezentat de o veche legendă armenească, ce spune că în Gherla se află Buricul Pământului, sub icoana dedicată Sfântului Grigore Luminătorul, apostolul armenilor, și care este amplasată în catedrala armeano-catolică din Gherla. Legenda datează din perioada în care armenii au migrat din Moldova în Transil­vania.

”Armenii au venit sub conducerea unui episcop numit Vărzărescu”, a explicat liderul comunității armenești din Gherla, Janos Estegar. Tradițiile orale păstrate de armeni arată că, la sfârșitul secolului al XVII-lea, armenii din Moldova au luat partea unuia dintre pretendenții la tronul voievodal. Acesta a fost însă înfrânt, iar armenii au fost expuși unei crunte persecuții, astfel că au decis să treacă Munții Carpați. Însă și în Transilvania lucrurile erau tulburi. Principele Tran­silvaniei, Mihail Apafi al II-lea, dorea să îi atragă la calvinism.

În aceeași perioadă, însă, regiunea a intrat în componența Imperiului Habsburgic. Pentru că membrii Casei Imperiale erau principalii promotori ai Reformei Catolice în Europa Centrală, au făcut o contraofertă armenilor și le-au propus să se unească cu Biserica Romei. Astfel că, în aceeași epocă în care o parte a românilor ardeleni au acceptat Unirea religioasă, și armenii din Transilvania au făcut exact același lucru. Episcopul armean Oxendius Vărăzărescu a plecat la Roma, pentru a perfecta Unirea cu Biserica Catolică. El s-a întors în Transilvania nu doar cu învestitura papală, ci și cu planul unui nou oraș.

Legenda fondării Gherlei spu­ne că „armenii au negociat cu autoritățile din Transilvania să cumpere un teren. La insistențele lor, acestea din urmă le-au răspuns ironic că le vor vinde atâta pământ cât poate fi cuprins într-o piele de bou. Armenii au fost mai șmecheri și au tăiat pielea de bou în fâșii subțiri, pe care le-au înnodat și au delimitat astfel perimetrul vechiului oraș“, a declarat Janos Estegar.

Însă această legendă nu este decât o preluare a celei referitoare la fondarea Cartaginei. Adevărul istoric este că autoritățile habsburgice au permis armenilor să ridice un oraș nou în zona în care se afla Castelul Martinuzzi, azi transformat în Penitenciarul Gherla, în apropierea vechiului castru roman ridicat de militarii recrutați din Gallia și din Pannonia, aduși în Dacia pentru a apăra minele de sare din nordul provinciei romane. Armenii au ridicat orașul cu străzi perfect paralele, după planurile unui arhitect italian aduse de la Roma de primul episcop armeano-catolic. Astfel, Gherla a devenit primul oraș sistematizat din România. De asemenea, pentru că la modă era stilul baroc, toate clădirile din centrul vechi al acestui oraș sunt ridicate în stilul care a înflorit în Imperiul Habsburgic.

Însă gherlenii au dorit să ridice cea mai înaltă biserică armenească din lume. În anul 1804, catedrala armeano-catolică din Armenopolisul de odinioară era, într-adevăr, cel mai înalt lăcaș de cult armenesc de pe planetă. Localnicii afirmă că acest lucru a fost posibil datorită faptului că acolo s-ar afla Buricul Pământului și au indicat locul de sub icoana Sfântului Grigore Luminătorul, cel care i-a creștinat pe armeni. De fapt, vechiul regat armean a fost primul stat creștin din lume, datorită acestui sfânt. Icoana sa se bucură de cea mai mare venerație, și asta deși armenii mai au o icoană de o va­loare deosebită. Este vorba de cunoscuta pictură Coborârea de pe Cruce, atribuită lui Rubens. Pentru a nu diminua impor­tanța cultului dedicat Sfântului Grigore Luminătorul, pictura lui Rubens nu a fost așezată în nava principal a bisericii, ci într-o capelă laterală, lipită de nava principală. Este vorba de Capela Învierii.

”Armenii au primit această pictură chiar de la împăratul de la Viena. Acesta le-a cerut bani împrumut, pentru a-și putea finanța războaiele și le-a lăsat armenilor gaj acest tablou. Banii nu au fost înapoiați niciodată, iar Rubensul a rămas la Gherla”, mai spune Janos Estegar. 

Gherlenii au dorit să ridice cea mai înaltă biserică armenească din lume. În anul 1804, catedrala armeano-catolică din Armenopolisul de odinioară era, într-adevăr, cel mai înalt lăcaș de cult armenesc de pe planetă.