Una dintre cele mai întunecate perioade din istoria României, cea a Celui – de-al Doilea Război Mondial, a dat una dintre cele mai luminoase figuri: cea a Reginei Mamă Elena a României. În acei ani în care românii cunoșteau dureroasele amputări teritoriale din 1940, în care țara experimentase ororile legionarismului și apoi ale dictaturii generalului Ion Antonescu, îngrozitorul Holocaust organizat împotriva evreilor și suferințele războiului, speranțele unui viitor mai bun se legau de Familia Regală, singura care își păstrase prestigiul intact și care părea capabilă să scoată țara din capcana Istoriei.
Din septembrie 1940, de când dictatorul Ion Antonescu preluase guvernarea și titlul de Conducător al statului, rolul regalității părea a fi redus la un simbol. Pe Tron se afla Regele Mihai I, un tânăr de 19 ani, care părea să nu aibă experiența necesară pentru a ieși din colivia aurită pe care i-o rezervase generalul Antonescu. Însă Regele Mihai I a reușit, după patru ani, să înlăture dictatura militară din România. Lângă Rege a stat tot timpul mama sa, Regina Elena a României, o femeie care s-a remarcat printr-un curaj deosebit, nu doar în 23 august 1944, când Ion Antonescu a fost destituit și arestat, cât și înainte, când eforturile sale de a-i salva pe evrei erau o sfidare directă la adresa dictatorului nazist Adolf Hitler. Eforturile Reginei Elena a României aveau să fie recunoscute abia post-mortem, când, în anul 1993, Majestatea Sa primea titlul de Dreaptă -între Popoare.
O personalitate călită în focul suferinței
Caracterul Reginei Mame Elena s-a călit în focul suferințelor de care a avut parte de-a lungul întregii sale vieți. Unul dintre biografii săi îi califica, de altfel, viața Reginei drept un exil nesfârșit, întrerupt de scurte perioade de pace. Elena a venit pe lume în 2 mai 1896, exact acum 120 de ani, la Atena. Din leagăn a purtat titlurile de Principesă a Grecilor și a Danemarcei. Bunicul său, Regele George al Greciei, era unul dintre cei mai respectați suverani, care și-a pus viața în slujba modernizării țării. Principele Moștenitor Constantin, tatăl Elenei, a fost educat să dea dovada unui devotament nețărmuit față de țara sa. În ciuda relațiilor foarte bune dintre Regele George al Greciei și Principele Moștenitor Constantin, ultimul a devenit obiectul unui complot, menit să îl înlăture pe Suveran și să ofere Coroana fiului său.
Pentru a dejuca planurile conspiratorilor, Principele Moștenitor Constantin a plecat într-un exil voluntar, împreună cu întreaga sa familie, în Germania, la reședința uneia dintre bunicile Elenei, împărăteasa-văduvă a Imperiului German. Astfel, la doar 14 ani, Elena a experimentat prima sa rupere de cei dragi. Întors în Grecia, Principele Moștenitor Constantin a fost numit comandant al armatei grecești, pe care a condus-o la victorie în cele două războaie balcanice. Grecia a cucerit o parte importantă a teritoriilor balcanice locuite de creștini care se aflau sub stăpânirea Imperiului Otoman, iar printre cele mai importante orașe alipite se număra Săruna, cum îi spun aromânii din Balcani orașului cunoscut sub numele de Salonic.
Pe străzile acestui oraș avea să fie asasinat Regele George al Greciei, iar fiul său avea să devină noul suveran. Regele Constantin, tatăl Elenei, și-a dedicat eforturile consolidării țării sale. La izbucnirea Primului Război Mondial, Grecia nu era legată prin alianțe de nici una dintre taberele beligerante, iar integrarea provinciilor cucerite de la otomani încă nu fusese realizată pe deplin. Însă prim-ministrul Greciei, Eleftherios Venizelos, era partizanul intrării în război, alături de Antantă, pentru că el nutrea visul cuceririi Constantinopolelui, fără să știe că vechiul oraș imperial era și obiectivul Rusiei. Prim-ministrul grec a condus o rebeliune împotriva Regelui Constantin și s-a alăturat cu partizanii săi armatei franceze debarcate la Salonic. În cele din urmă, în anul 1917, sub șantajul baionetelor partizanilor lui Venizelos, Regele Constantin a fost nevoit să abdice în favoarea celui de-al doilea fiu al său, Alexandru.
Întreaga familie regală, mai puțin noul Rege Alexandru, a plecat în exil în Elveția. Și Alexandru ar fi dorit să își urmeze tatăl, însă Regele Constantin i-a cerut să rămână și să își servească țara. Din cauza dorinței sale de a păstra neutralitatea Greciei, Regele Constantin devenise o persona nongrata pentru Antantă. Exilul în Elveția și l-a petrecut într-o relativă izolare și în privațiuni materiale. În acest context, a apărut o poveste de dragoste între Principele Moștenitor George al Greciei și Principesa Elisabeta a României. În acest context, s-au cunoscut și Principele Moștenitor Carol al României și Principesa Elena a Greciei și Danemarcei. Cele două cupluri regale au decis să se căsătorească, în anul 1920. Însă, între timp, Regele Alexandru al Greciei a murit din cauza unei septicemii prost tratate. Inițial, Venizelos a oferit Coroana fiului Regelui Constantin, Principele Paul. Însă el l-a trimis, literalmente, la dracul pe emisarul prim-ministrului rebel.
Astfel că Venizelos a decis să provoace un plebiscit, prin intermediul căruia grecii să fie obligați să aleagă între el însuși și Regele Constantin. Suveranul exilat a obținut majoritatea zdrobitoare a sufragiilor, iar Venizelos a plecat din Grecia. Regele Constantin s-a întors triumfător în patrie. Principesa Elena revenea astfel din cel de-al doilea său exil. În martie 1920, la București, Principele Moștenitor George al Greciei s-a căsătorit cu Principesa Elisabeta a României, iar Principele Moștenitor Carol al României s-a căsătorit cu Principesa Elena a Greciei.
Principesă
Ca urmare a acestei căsătorii, Principesa Elena, care devenise a României, a dat naștere unui băiat, în 25 octombrie 1921. Este vorba de Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Căsătoria Principesei Elena cu Principele Moștenitor Carol al României nu a fost una fericită. În anul 1925, Principele Moștenitor Carol a decis să renunțe la statutul de membru al Familiei Regale și s-a stabilit în Franța. În locul său a fost proclamat Principe Moștenitor fiul său, Mihai, iar Principesa Elena a primit titlul de Principesă Mamă. Din păcate, la scurtă vreme, în 1927, Regele Ferdinand I a murit din cauza unui cancer, iar pe Tron a urcat Mihai I.
Pentru perioada în care Regele era minor, a fost constituit un Consiliu de Regență. În acea perioadă, Principesa Mamă Elena a divorțat de Carol, care își luase în străinătate numele de Carol Caraiman. Însă prima domnie a Regelui Mihai I nu a durat decât trei ani. În contextul crizei economice mondiale și al ascensiunii totalitarismelor, mulți dintre oamenii politici români i-au cerut lui Carol să vină în România. Unii dintre ei, precum Iuliu Maniu, credeau că fiul Regelui Ferdinand I va accepta să fie regentul lui Mihai I. Însă, în iunie 1930, Carol s-a întors în țară și s-a proclamat Rege, sub numele de Carol al II-lea. Lovitura de stat a rămas în istorie cunoscută sub numele de Restaurație. Regele Mihai I a devenit Mare Voevod de Alba Iulia, un titlu inventat de Carol al II-lea, pe care Mihai I nu l-a agreat niciodată. Revenirea în România a lui Carol al II-lea a însemnat o nouă perioadă de greutăți pentru Principesa Mamă Elena, care, la scurtă vreme, a fost nevoită să plece într-un nou exil, de data aceasta în Italia, la Florența.
Vreme de aproape un deceniu, cea mai mare durere a Principesei Mamă Elena a fost despărțirea de fiul ei, care rămăsese în țară, în grija tatălui său. Mihai I avea dreptul să o viziteze doar de două ori pe an. Cel de-al treilea exil al Elenei a durat aproape 10 ani, până când, în septembrie 1940, Carol al II-lea a fost nevoit să abdice, după ce reușise să salveze existența statului român, dar cu prețul unor sacrificii dureroase: cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Ținutului Herța, a Transilvaniei de Nord și a Dobrogei de Sud. Înconjurată de dușmani și cu aliații înfrânți și șterși de pe hartă, România reușise să supraviețuiască doar grație unui compromis cu Germania nazistă, care garanta granițele ciuntite ale țării.
Un război dureros și ultimul exil
În septembrie 1940, Regele Carol al II-lea abrogase Constituția și acordase puteri depline generalului Ion Antonescu, partizan al mișcării de extremă dreapta și vechi adversar al Regelui. Ion Antonescu l-a silit pe Carol al II-lea să părăsească Tronul în favoarea lui Mihai I. În opinia lui Ion Antonescu, Regele Mihai I, care era aproape un copil atunci când a revenit pe Tron, urma să joace un rol strict simbolic. Dictatorul român a reche-mat-o în țară pe Elena, căreia i-a conferit titlul de Regină Mamă și apelativul de Majestatea Voastră. La început, Ion Antonescu a condus țara împreună cu aliații săi din Mișcarea Legionară, o organizație ai cărei membri s-au dedat unor excese îngrozitoare.
O serie de mari personalități ale vieții publice, precum Nicolae Iorga sau Virgil Madgearu, au fost asasinate. O cumplită prigoană s-a abătut asupra evreilor. În acest context, Regina Mamă Elena s-a implicat în salvarea evreilor din România, apoi, după ce România a intrat în război contra URSS, pentru a recupera Bucovina de Nord, Herța și Basarabia, a condus acțiunile de salvare a evreilor din aceste teritorii, precum și din Transnistria, ocupată de armata română. Câteva mii de oameni au fost salvați grație acestei Regine curajoase. De multe ori, ea a sfidat direct ordinele date de Hitler, care vizau uciderea evreilor din teritoriile controlate de armatele germane.
Dictatorul nazist o detesta pe Regina Elena, care intervenea tot mai mult și tot mai decisiv pentru salvarea evreilor. La rândul ei, Regina Elena îl detesta din tot sufletul pe dictatorul nazist. În memoriile sale, citate de Arthur Gould Lee, Regina Elena descrie atmosfera de ostilitate în care s-a derulat una dintre întâlnirile cu Hitler, deși, practic, România și Germania erau aliați. La întâlnire participa și Regele Mihai I. “Două persoane prost dispuse au stat la dejun cu Führerul în Cancelaria de la Berlin, împreună cu vreo doisprezece invitați. Și el era distant și tăcut. Mihai nu voise să vină, așa că nici măcar nu s-a ostenit să converseze cu Führerul. Am încercat să rup tăcerea apăsătoare, dar Hitler aproape că nici nu răspundea, ba chiar s-a uitat urât la mine. Tare aș fi vrut să-i spun că pe cât de evident era că nu vrea să ne vadă, pe atât de supărați eram și noi că ne aflam acolo”, scrie Regina Elena.
Ea fost unul dintre cei mai importanți sprijinitori ai Regelui Mihai I în momentul în care, la 23 august 1944, Majestatea Sa a decis să îl demită, apoi să îl aresteze pe dictatorul Ion Antonescu. România a ieșit din alianța cu Germania nazistă și a început lupta alături de Națiunile Unite pentru a redobândi Transilvania de Nord. Istoricii consideră că Regele Mihai I are un merit personal imens în recâștigarea Transilvaniei. Regele Mihai I a restaurant guvernarea constituțională, după ce a repus în vigoare Constituția din 1923, însă a urmat o perioadă de presiuni imense din partea sovieticilor. Abandonată de aliații occidentali, România a căzut pradă comunizării.
Lupta de avangardă a Regelui Mihai I, aflat în conflict deschis cu prim-ministrul impus de sovietici, Petru Groza, nu a putut împiedica controlul comuniștilor asupra țării. Pe 30 decembrie 1947, Regelei Mihai I a fost șantajat să abdice, sub amenințarea executării a 1.000 de studenți arestați de comuniști. În ianuarie 1948, Regele Mihai I și Regina Elena plecau din nou în exil. Pentru Regina Elena, care a murit în 1982, în Elveția, avea să fie ultimul. Fiul său, Regele Mihai I, a văzut prăbușirea comunismului și renașterea României democratice. În prezent, fără să fi fost niciodată reparată nedreptatea istorică din 1947 și fără să fi fost repus pe Tron, Regele Mihai I este una dintre cele mai respectate personalități din România, iar în acest an, când este serbat Jubileul celor 150 de ani de la fondarea Dinastiei Române, Casa Regală a României se bucură de un nivel fără precedent de încredere din partea românilor. 61 la sută dintre români spun că au încredere multă și foarte multă în Casa Regală a României, conform unui sondaj IRES. Figura eroică a Reginei Elena, care a fost declarată Dreaptă între Popoare, este redescoperită și de români. Ca un simbol, o școală din București va primi în câteva zile numele Reginei Mamă Elena.
Două persoane prost dispuse au stat la dejun cu Führerul în Cancelaria de la Berlin, împreună cu vreo doisprezece invitați. Mihai nu voise să vină, așa că nici măcar nu s-a ostenit să converseze cu Führerul. Am încercat să rup tăcerea apăsătoare, dar Hitler aproape că nici nu răspundea, ba chiar s-a uitat urât la mine. Tare aș fi vrut să-i spun că pe cât de evident era că nu vrea să ne vadă, pe atât de supărați eram și noi că ne aflam acolo.“ Regina Elena
