Regele Ferdinand Salvatorul: Acum 100 de ani a început renașterea României. Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au însemnat salvarea statului

de Claudiu Padurean , 06 august 2017 - stire actualizata la ora 17:16, 06 august 2017
Regele Ferdinand Salvatorul: Acum 100 de ani a început renașterea României. Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au însemnat salvarea statului

Unul dintre cele mai dramatice şi cele mai eroice episoade din istoria României s-a petrecut în anul 1917. Este vorba de salvarea României ca stat.

Exact acum 100 de ani, s-a schimbat roata istoriei şi a început refacerea Armatei Regale Române şi a structurilor de stat ale României. În anul 1916, în august, România intra cu entuziasm în Primul Război Mondial, pentru a dezrobi Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Bucovina. A urmat o ofensivă în Transilvania, apoi, în condiţiile în care aliaţii României nu au oferit sprijinul promis înainte de intrarea în război, au intervenit înfrângeri catastrofale. Mai întâi, a fost pierdută Dobrogea, apoi Oltenia şi, în fine, Muntenia.

Pe 6 decembrie 1916 armata germană intra în Bucureşti. Regele Ferdinand I, Regina Maria şi ceilalţi membri ai Familiei Regale, împreună cu Guvernul şi cu Parlamentul au plecat în refugiu la Iaşi. Capitala Moldovei a devenit, astfel, capitala de război a României. Ieşenii şi ceilalţi moldoveni au dus greul rezistenţei româneşti în nişte condiţii care păreau uneori imposibile. În ianuarie 1917, populaţia Iaşiului crescuse de cinci ori. Mulţi dintre refugiaţi ajunseseră în Moldova la capătul puterilor. 

Relevante în acest sens sunt memoriile senatorului liberal Grigore Procopiu (care reprezenta Râmnicu Vâlcea), publicate în anul 1992 la Editura Universitaria din Bucureşti. El a ajuns în refugiu în mai multe etape. Prima dintre ele a fost reprezentată de plecarea de la Râmnicu Vâlcea la Bucureşti.

„Am fost nevoit să plec, dar cu trăsura cu cai. Crezând că mă voi refugia cu trenul, expediasem din vreme la via ce am în apropierea Gării Drăgăşani tot ce aveam mai bun, îmbrăcăminte, lenjerie, argintărie, bijuterii etc., pentru a-mi fi aduse la gară ca să le iau cu mine. La plecare însă, din partea cartierului diviziei, primesc înştiin­ţarea că nu pot trece spre Drăgăşani, deoarece înaintarea armatei germane s-a făcut prin mai multe puncte, iar nemţii vor fi în Drăgăşani înaintea mea şi risc astfel să cad în mâinile lor. Am luat dar drumul peste Dealul Negru spre Piteşti, lăsând şi acele lucruri pradă nemţilor, împreună cu restul avutului meu. În cursul drumului spre Piteşti, destul de greu pe timp de iarnă, prin zăpadă, peste dealuri rău şoseluite, auzeam bubuitul tunurilor, care la o distanţă de vreo 20 de kilometri depărtare trăsneau necontenit, pe malul stâng al Oltului“, scrie senatorul liberal. 

După câteva zile petrecute în Bucureşti, el a mers mai departe spre Iaşi, cu unul dintre ultimele trenuri româneşti care au plecat din Bucureşti. Drumul cu trenul a fost şi mai chinuitor decât cel cu trăsura trasă de cai. 

„După peste 48 de ore de chin, ajungem în fine la Bârlad, la orele 12 noaptea. Din lipsă de gazde sau de hoteluri, suntem siliţi să petrecem o noapte în biroul poliţaiului. A doua zi am avut o confortabilă ospitalitate, la dna Vidra, mama avocatului Epure din Vâlcea, amic de-al meu, şi la dl Teodor Ioan, amic personal şi politic din Bârlad“, mai scrie Grigore Procopiu. 

Senatorul liberal a ajuns apoi la fiica sa, stabilită la Nicoreşti, însă a fost convocat pentru deschiderea sesiunii Parlamentului în refugiu la Iaşi. Grigore Procopiu a cunoscut apoi o adevărată odisee. 

După un scurt interval de timp petrecut la Iaşi, a fost trimis în Rusia, lovită de revoluţia din februarie 1917 şi apoi de Revoluţia Bolşevică. Grigore Procopiu avea misiunea de a pregăti o eventuală pribegie a Familiei Regale a României, a Guvernului, a Parlamentului şi a Armatei Regale Române, în eventualitatea în care trupele Puterilor Centrale vor ocupa Moldova, eventualitate care nu s-a mai produs. 

Grigore Procopiu a trecut prin Odessa, prin Harkov şi prin mai multe oraşe din Ucraina de azi, apoi, după izbucnirea Revoluţiei Bol­şevice, a fost luat prizonier. Însă această poveste o veţi putea citi pe larg în ediţia de săptămâna viitoare a Aldinelor.

Regina care a locuit în tren

Cazul lui Grigore Procopiu nu a fost unul izolat. Refugiul la Iaşi a fost un chin atât pentru moldoveni, cât şi pentru cei refugiaţi. Exact acum 100 de ani, peste 800.000 de oameni fugiseră din calea invadatorilor şi trăiau în condiţii mizerabile, ameninţaţi de epidemia de tifos care a secerat zeci de mii de vieţi. 

Familia Regală a României trăia în condiţii greu de imaginat. Regina Maria a României a locuit, vreme de două săptămâni, într-o garnitură de tren trasă pe o linie secundară, la Bârnova. Mizeria morală era şi mai mare decât mizeria fizică. Părea că armatele germane, austro-ungare, bulgare şi turceşti vor fi de neînfrânt. Cel mai mare coşmar al românilor era să ajungă sub ocupaţia bulgară. Moldovenii cunoşteau atrocităţile comise de bulgari în Dobrogea şi în Muntenia. Oraşe importante, precum Focşaniul sau Brăila, căzuseră în mâinile invadatorilor şi părea că, în curând, şi Galaţiul va avea aceeaşi soartă.

Şi totuşi, Armata Regală Română a reuşit imposibilul şi a stabilizat frontul la porţile Moldovei. Cel mai mare merit i-a revenit Armatei a 4-a, care a dat dovadă de mult eroism. 

Capitala de la Iaşi

În aceste condiţii, autorităţile române au început să organizeze o adevărată capitală de război la Iaşi. Moralul românilor începuse să se refacă. Un mare merit le-a revenit membrilor Familiei Regale a României. Regele Ferdinand I a dat dovadă de dârzenie şi, în calitate de căpetenie supremă a Armatei Române, a început reorganizarea ei, după pierderile imense suferite în 1916, care au lipsit trupele de aproape 400.000 de combatanţi. 

Un sprijin de seamă l-a primit din partea Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. De asemenea, un rol capital în refacerea moralului soldaţilor români l-au avut Regina Maria şi Principele Moştenitor Carol. Cei doi membri ai Familiei Regale au mers pe front în prima linie. Însufleţiţi de prezenţa Reginei şi a Principelui Moştenitor, soldaţii români au căpătat un curaj neaşteptat. 

De asemenea, prin faptul că Regele Ferdinand I a decis să facă o reformă agrară radicală şi să ofere pământ soldaţilor care îşi apărau ţara, precum şi dreptul de vot universal şi egal, militarii din tranşee au căpătat o motivaţie suplimentară. 

Cu ajutorul armamentului oferit de Franţa, armata română a reuşit să obţină câteva victorii surprinzătoare. Bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au devenit motive de mândrie pentru români, însă în 1917 existau puţine motive de optimism. 

Comandantul armatei germane, feldmareşalul Von Mackensen, era atât de sigur de victorie în bătălia de la Mărăşeşti încât a omis să împartă militarilor germani raţiile obişnuite de hrană. El le-a spus doar că vor cina în satele şi oraşele pe care le vor cuceri de la români. 

Pentru România, aceste victorii au avut drept consecinţă salvarea statului şi renunţarea la pribegia din Rusia, care ar fi aruncat Familia Regală a României în braţele bolşevicilor. Regele României ar fi putut să fie asasinat aşa cum a fost Ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea. Cel care a refuzat să plece în Rusia a fost chiar Regele Ferdinand I. Salvatorul României din 1917 a luat o serie de măsuri care au stabilizat situaţia în Iaşi. Familia Regală s-a mutat în Casa Ghica – Comăneşti, care fusese utilizată drept reşedinţă princiară de către Alexandru Ioan Cuza în perioada 1859-1863 şi care avea o puternică încărcătură simbolică pentru ieşeni. În prezent, acolo func­ţionează Muzeul Unirii. În acel imobil se aflau birourile Regelui şi dormitoarele Familiei Regale. 

Regele Ferdinand I şi Regina Maria erau nevoiţi, din lipsa unui alt spaţiu potrivit în noua lor reşedinţă din Iaşi, să servească masa într-o altă clădire, în Casa Cantacuzino – Cozadin, azi Palatul Copiilor. 

Parlamentul se întrunea în sediul Teatrului Naţional şi în Palatul Universităţii. În Primăria Iaşi fuseseră instalate sediile mai multor ministere. 

Anii de război au epuizat resursele Iaşiului, un oraş ale cărui străzi fuseseră distruse de transporturile de război. Totuşi, capitala de război a României s-a achitat de înalta sa datorie. Pe 1 decembrie 1918, Regele Ferdinand I s-a întors victorios în Bucureşti. Iaşiul a rămas însă pentru români simbolul luptei pentru libertate.   

Comentarii

  • Costin Stefan

    07 august 2017 10:45

    SA NU UITAM 1. Miile de ostasi romani cazuti la Marasti, Marasesti si Oituz, au murit in opinci, strabatand campul de lupta pana la transeiele inamice, prin ploaia de gloante ale mitralierelor nemtesti si au facut-o din patriotism, nu pentru indemnizatii si 2.Regele Ferdinand I si-a facut in mod cinstit datoria fata de Romania, desi era legat genetic de Germania. Nu uitati aceste exemple de onoare si patriotism.

    raspunde comentariului
  • Dan T

    06 august 2017 18:45

    Nu prea coerenta prezentarea dar reda, cat de cat, dramatismulbsituatiei si motivarea stabilizarii frontului iar, apoi, victoriile ce au permis salvarea Moldovei de la ocuparea de catre coalitia condusabde ge. Mackensen.

    raspunde comentariului
  • valeanu

    23 ianuarie 2017 23:56

    Dar Iasiul a ajuns un oras oarecare din Romania, fosta capitala a Moldovei si a Romaniei in timpuri grele. Merita s-a fie capitala Culturala Europeana. Numai orase foste - nemtesc - poate deveni oras European. Dupa acestea ne miram ca Basarabeni nu cu Romania, ci cu Moldova vor unire. Ei stiu ca ar patii Chisinau la fel ca Iasiul. S-a nu uitam Iasiul a fost oras mai important ca Chisinau, si cu asuprirea basarabenilor totusi a ajuns oras insemnabil cu cca. 1 milion de locuitori. Iasiul unde esti?

    raspunde comentariului
  • Dr.A Con

    22 ianuarie 2017 9:44

    De fapt Ferdinand, frivola regina Maria si IIC Bratianu au fost TERMINATORII Romaniei si numai o conunctura favorabila a salvat Romania de la defiintare, mai ales ca francezii ajutau Romania mai mult simbolic, iar englezi nu au ajutat Romania deloc.

    raspunde comentariului
  • Ilie Mihalteanu

    22 ianuarie 2017 9:41

    Criminalul Ferdinand si criminala sa sotie, Maria, au stat doua saptamini in tren pt ca le era teama ca nemtii vor ocupa si Iasul si ei voiau sa fi pregatiti in orice moment sa FUGA in Rusia. Nu entuziasmul romanilor a salvat Moldova de la ocupare, ci si sacrificiul soldatilor rusi, caci la Marasesti au murit 50.000 de soladti, dintre care cam jumatate erau RUSI.Adevarata salavare a Romaniei a venit de la Lenin, care a cerut armistitiu si a incetat lupta iar Romania, ramasa fara sprijinul real al rusilor, a facut la fel si a cerut armistitiu, pt a nu fi DESFIINTATA de nemti.

    raspunde comentariului
    • brestLow

      22 ianuarie 2017 10:39

      Nici nu avea unde sa se mai refugieze, decat incognito, sub protectia vreunui General rus ALB - in apropiere nu era niciunul! Tratatul de la Brest-Litovsk a fost un tratat de pace semnat pe 3 martie 1918, la Brest, cunoscut în epocă cu numele de "Brest-Litovsk", între Rusia și Puterile Centrale. Tratatul de la Brest-Litovsk dintre Ucraina și Puterile Centrale a fost un tratat de pace semnat la 9 februarie 1918, prin care era recunoscută existența Ucraine ca Republica Pop sub protectoratul PC - astfel, Odessa, singurul port prin care comunicam cu Antanta a cazut in mana germanoizilor. Tratatul Pacea de la București, cunoscut și ca Pacea de la Buftea-București, a fost un tratat de pace semnat de România la 7 mai 1918, dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I, dispozițiile sale au intrat în vigoare timp de șase luni, iar când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Aceasta a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României "Întregirea".

      raspunde comentariului
      • valeanu

        23 ianuarie 2017 23:40

        Stim cu toti ca Romania a reusit s- a acapareze si teritorii pe care majoritari nu erau. Dar cei care sant de parte invingatorilor au - dreptate! -si impart - bunatatile - dupa gust!

        raspunde comentariului
      • iata de ce steagul turciei seamana cu cel al URSS - la Plevna nu aveau steagul actual!

        22 ianuarie 2017 10:48

        Pe 12 noiembrie 1918, o brigadă franceză a intrat în capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a regiunii imediat învecinate.

        raspunde comentariului
  • "A urmat o ofensivă în Transilvania" ? Aferim, bre !

    22 ianuarie 2017 0:47

    Așa-zisa "ofensivă în Transilvania" a balkanicilor nemernici, din postura lor de ALIAȚI, a început prin ÎMPUȘCAREA MIȘELEASCĂ, din întuneric, în dimineața zilei de 27 august 1916 - data Transilvaniei și a restului Europei, că data miticilor "erea" 12 august, atunci la fel ca la ruși, la bulgari și la sîrbi, cu Crăciunul, Anul Nou și celelalte PĂ STYL VEKY ! acum s-a modernizatărăr și ei, dupe Transilvania... - A GRĂNICERILOR ROMÂNI ARDELENI din pichetele de frontieră austro-ungare de la Carpați, și a durat exact DOUĂ SĂPTĂMÂNI ! ...nu s-a oprit din cauza noilor lor aliați din Antantă, cum se minte de zeci de ani la BukaIe, ci din cauza LAȘITĂȚII OPINCARILOR RRROMÎNI, și pe frontul din Transilvania, și pe frontul din Dogrudja, la Turtukaya, unde 110000 de opincari regățeni au luat o bătaie mai mult decât rușinoasă în numai 3 - TREI ! - zile, de la 56000 de bulgari și turci !Mai departe, la ordinele brătianului parșiv și la sugestiili berthelotului, riga urecheat Ferdi', măscăriciul naționale al regățenilor, a șpăguit opincarii cu promisiuni de reformă agrară, și a reușit să termine "dupe" 1 an "marele" Război doar cu o simplă CAPITULARE, nu și cu o ribuluțîye bolșevikă, cum a pățitără țarul Rusiei... Și chiar și cu laba pe Bassarrabiya, pisti Pruty, din mila vărului Kaiser victorios. Spre deziluzia președintelui Dodon, astăzi...

    raspunde comentariului
  • mai ales carol2, ca s-a si insurat la odesa!

    21 ianuarie 2017 23:33

    un rol capital în refacerea moralului soldailor români l-au avut Regina Maria i Principele Motenitor Carol!

    raspunde comentariului
    • parapluie

      21 ianuarie 2017 23:48

      Mi-ai luat-o inainte. Ferdinand era inca educat in Germania. Dar Carlica, cum ii zicea batrinul Carol, deja injura, scuipa si minca seminte pe strada. Cit despre Mihaita....belea pe capul Romaniei.

      raspunde comentariului
  • Coco Chanel

    21 ianuarie 2017 20:28

    Nu mai ridicati in slavi faptele familiei regale!!!!!Amintiti va rog de Generalul Grigorescu,Generalul Prezan si evident Generalul Averescu.Ei sunt adevaratii eroi,alaturi de soldatul roman care a luptat in frig,cu foamea in gat si nepregatit.Tutrucaia va spune ceva?????.Razboiul ne-a prins din nou nepregatiti,analfabeti si fara armament modern.Noroc cu francezii.Daca nu era mort de frica regele nu dadea pamant romanilor.Cititi istoria ......

    raspunde comentariului
    • valeanu

      21 ianuarie 2017 22:42

      Si sa nu uitam ca Romania a capitulat si a semnat pacea in 1918 la Bucuresti si a reintrat - in razboi - cu o zi inainte ca Germania sa capituleze - sic-. Aceasta este adevarul, iar ca Romania a putut sa fie de partea invingatorilor, deja este alta mancare de peste - adica viclenia - sau acomodarea situatiei cum vrem sa-o numim.

      raspunde comentariului
      • Adevarul

        22 ianuarie 2017 7:57

        Jumatate din Rusia a fost ocupata de Germania si a incheiat pacea. Romania a fost astfel inconjurata din toate partile de puterile centrale, Austria, Germania, Turcia si Bulgaria. Aceasta a fost o infrangere temporara. Pe final Romania a castigat razboiul. Cum s-ar zice, cine rade la urma rade mai bine.

        raspunde comentariului
        • valeanu

          23 ianuarie 2017 23:34

          Vedem si azi ca in politica nu exista cinste, ci viclanie pe toate fronturi, atat in tara, cat si pe plan international!

          raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate

Urmareste-ne pe Facebook

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design