Meritul principal pentru înlăturarea alianței cu Germania nazistă îi revine Regelui Mihai I al României.
În urmă cu exact 71 de ani, un tânăr de 23 de ani lua pe umerii săi răspunderea pentru soarta unei întregi națiuni. Iar acest lucru se întâmpla în cel mai greu moment din istoria recentă a României. Armata Regală Română era aliata unui regim odios, Germania nazistă, și prinsă într-un război fără speranță cu Armata Roșie, care lupta pentru un regim la fel de criminal ca și cel nazist. România pierduse Cadrilaterul, iar Transilvania de Nord, cu Clujul, Oradea și Târgu-Mureșul se afla sub ocupație maghiară. Sălbaticii soldați sovietici intraseră din nou pe teritoriul românesc și comiteau atrocități care rivalizau cu cele comise în Transilvania ocupată de maghiarii dezlănțuiți împotriva evreilor și românilor. În după-amiaza zilei de 23 august, singur, Regele Mihai I al României a luat decizia de a schimba soarta României.
Regele României avea, în acel moment, un rol strict onorific. Întreaga putere era concentrată în mâinile unui dictator militar, mareșalul Ion Antonescu. Acesta fusese numit în funcția de prim-ministru în data de 4 septembrie 1940, de către Regele Carol al II-lea, apoi confirmat în funcție în data de 6 septembrie 1940, de către Regele Mihai I. Ion Antonescu se intitula, după modelul lui Adolf Hitler, Conducătorul Statului. El purta răspunderea cedării Cadrilaterului și a intrării României în războiul mondial de partea Germaniei nazistă. În vara anului 1944, devenise limpede că Germania va pierde războiul, iar forțele politice românești încercau să găsească o soluție de ieșire din război. Opoziția și Regele Mihai I negociau cu aliații occidentali, la Cairo, prin intermediul prințului Barbu Știrbei, iar Guvernul purta tratative prin intermediul ambasadoarei sovietice la Stockholm, Aleksandra Kollontai. Pentru că situația pe front amenința să se transforme într-o catastrofă, iar sovieticii se aflau deja pe linia Chișinău – Iași, Regele Mihai I i-a cerut lui Ion Antonescu să scoată imediat România din războiul contra Națiunilor Unite. Ion Antonescu a refuzat și a invocat ”cuvântul său de ofițer” pe care i-l dăduse lui Adolf Hitler.
Drept urmare, Regele României a dispus arestarea lui Ion Antonescu. Experții în drept militar spun că refuzul brutal al lui Ion Antonescu nu putea fi justificat în nici un fel. În primul rând, el depusese un jurământ de credință față de Rege. În al doilea rând, Ion Antonescu refuza să asculte de ordinul unui superior. Și Regele, și Ion Antonescu aveau gradul de mareșali ai Armatei Regale Române. Numai că Regele Mihai I deținea acest grad din 1940, iar Ion Antonescu din 1941, iar potrivit regulamentelor militare în vigoare la acea dată, cel mai vechi în grad era superiorul celui mai nou. Ion Antonescu a fost închis în seiful casei în care locuia Regele și acolo și-a redactat testamentul, publicat în premieră pentru presa românească de ”România liberă”.
Discursul Regelui
În seara zilei de 23 august, Regele Mihai I a înregistrat o proclamație prin care anunța ruperea alianței cu Germania nazistă. Discursul Regelui a fost difuzat de postul public de radio în seara acelei zile, la ora 22.00. Discursul Regelui a avut un efect maxim. Ca urmare a apelurilor repetate de la radio, acest discurs a putut fi auzit de aproape toți comandanții de unități militare, astfel că nu s-a produs nici o revoltă. Gestul Regelui Mihai I al României avea să îl inspire pe generalul Charles de Gaulle, care a folosit o metodă similară pentru a-i anunța pe militarii francezi că, în calitate de președinte al Franței, a decis să pună capăt războiului din Algeria. Discursul lui Charles de Gaulle a fost difuzat, de asemenea, la radioul public din Franța. Iată conținutul proclamației Regelui Mihai I din 23 august 1944, ora 22.00.
”Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.
Români,
Un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.
Români,
Poporul nostru înţelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al neamului nostru. Ordon armatei şi chem poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul tronului şi al guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei poporului şi este un trădător de ţară.
Români,
Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.
Români,
De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul ţării noastre. Cu deplină încredere în viitorul neamului românesc, să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite”.
Actul Regelui Mihai I a avut consecințe puternice. El a cântărit greu în decizia Aliaților de a retroceda, la sfârșitul războiului, Transilvania de Nord României. România a fost ultima țară din Europa Centrală și de Est care a fost sovietizată.
