Asa s-au prostituat condeiele noastre
Cui ii e mai e rusine in ziua de azi? Intrebare jenanta. Raspuns asemanator. Nimanui. Traim intr-o epoca in care destrabalarea e la ea acasa, in care cetatenii dragi isi dau poalele peste cap fiindca au obrazul gros. Iata ca abia acum, in 2009, cu intarziere, apare Antologia rusinii, realizata de regretatul Virgil Ierunca, figura emblematica a anticomunismului nostru, care prin tot ce a facut a restabilit exigenta de demnitate a natiunii romanesti.
Cartea a aparut la Humanitas si a beneficiat de ravna a doi editori valorosi, Nicolae Merisanu si Dan Talos, amandoi perseverenti, punand in pagina texte, care ar trebui sa-i umple de rusine pe autori, daca, evident, acestia ar mai fi in viata. Si, slava Domnului, multi dintre ei sunt.
Din exilul sau inceput in 1947, Virgil Ierunca a avut rabdarea sa-si vare mainile in excrementele pe care presa din tara i le oferea din belsug. El care fusese un remarcabil gazetar de stanga, antiantonescian si antilegionar, era pus in situatia sa vada ce pot face impostorii. Care stanga era la putere in Romania? Nu era vorba de stanga, ci de opresiune, de minciuna, de dictatura. Antologia rusinii este un document exceptional care ne aduce in fata ochilor o frantura din ce au putut sa faca acei confrati ai nostri, unele, condeie stralucite, dar care s-au prostituat, inchipuindu-si ca dictatura comunista este vesnica.
Ii intalnim pe strada
Au mancat rahat impreuna cu cuvintele pe care le mazgaleau, dupa care se duceau la restaurant pentru a se indopa cu fripturi si sprituri platite din drepturile de autor primite in urma primului ospat scatologic. Asa a fost o mare parte a confratilor nostri. Sa-i mai amintim, parca e rusinea rusinii. Mai putem sa-i intalnim pe strada, ii vedem in ochi si ochii lor se deschid mari fiindca dupa atata vreme au curajul sa spuna ca nu le pasa. Romancierul Radu Aldulescu, in romanul Istoria eroilor unui tinut de racoare si vedeata, a facut o lista a operelor injositoare care ne-au imputit viata. Kilograme de laturi scoase de unii pe gura, au fost citite de altii si chiar invatate pe de rost. Erau recitate la festivitati de actori vestiti si acopereau cu stridenta lor ecranul cenusiu al televizorului. Stadioanele vuiau de larma lor si nimeni nu se rusina. Parca ajunsese o meserie ca oricare alta. Din 1990 incoace numele unora dintre acesti profesionisti ai minciunii au fost amintite si reamintite, pentru ca lumea sa-i cunoasca si, daca ii stiau, sa nu-i uite. Iar ei, pusi in fata propriilor lor mizerii sa aiba decenta sa taca, sa stea in banca lor. Ti-ai gasit! Multi au intrat in politica, unii, dupa putina vreme, au inceput sa-l laude pe Ceausescu, altii, insa, au schimbat macazul cu 180 de grade, au scuipat acolo unde inainte linsesera, iar daca li se atragea atentia spuneau ca fac aceasta dintr-un fel de ura de sine, self hatred, ca astfel isi spala pacatele si vor sa fie constructorii lumii noi. Nebunie totala! Important de retinut este faptul ca in anul de gratie 2009 pe putini mai intereseaza mancarea de c… care a durat jumatate de veac.
Ne intrebam daca de acum incolo vom mai avea asemenea personaje, daca bunaoara, peste inca jumatate de secol s-o gasi cineva care sa intocmeasca o alta antologie a rusinii de calibrul acesteia din prezent. O va face daca, evident, va avea materie prima. Aceasta-i intrebarea: va avea sau nu va avea? E greu de raspuns la o asemenea intrebare si nici nu as fi raspuns daca exact in urma cu o zi fata de momentul la care scriu, la un post privat de televiziune un tanar intelectual pe care-l respect, actualmente consilier prezidential, nu ar fi facut o comparatie in fata careia noi, muritorii de rand, ramanem cu gura cascata si nu putem s-o inchidem multa vreme. Despre ce este vorba? In opinia distinsului domn intre Corneliu Coposu si Traian Basescu ar exista o perfecta asemanare. Ei sunt ca fratii fiindca amandoi au fost detestati cu aceeasi forta. Din fericire, realizatorul respectivei emisiuni l-a pus la punct pe devotatul consiler. Stimate domn, Corneliu Coposu a facut 17 ani de puscarie, toata viata lui a fost o puscarie, dar a crezut si a sperat ca regimul se va prabusi, pe cand Traian Basescu, slava Domnului, a trait bine mersi inainte si daca Ceausescu ar fi fost acum viu si ar fi implinit 90 de ani traia la fel de bine. Comparatia este absolut penibila si tare mi-e teama ca poate intra intr-o viitoare antologie a rusinii pe care s-o citeasca copiii si nepotii nostri. Ca autor al acestor randuri as vrea sa-l intreb la randul meu pe domnul consilier, stimate, de ce v-ati oprit la bietul Corneliu Coposu si nu ati urcat pana la Iisus Hristos? si el a fost hulit, urat, detestat. Daca e sa-i comparam pe oameni prin ura pe care au inspirat-o semenilor, atunci seful dumneavoastra merita un termen de comparatie mult mai inalt! De ce v-ati oprit si nu ati urcat mai sus?
Categoriile laudatorilor
Dar sa ne intoarcem la Virgil Ierunca. As cita din prefata editorilor doar acest fragment: "Printre laudatorii cuplului Ceausescu trebuie sa facem o distinctie de finete. In Antologia lui Virgil Ierunca exista amestecate numele unor personalitati de valoare ale vietii literar artistice si stiintifice, o serie de activisti culturali, frecvent mediatizati, dar fara valoare literara si multi oameni anonimi in cautarea afirmarii. Grosso modo, impartirea poate fi urmatoarea: 1. Valori autentice cedand in fata ispitelor materiale ale partidului. Despre aceasta categorie Ierunca spunea in februarie 1994 ca ar putea fi mai putin grava, dar nu este. Fac parte din ea oameni de cultura si artisti care nu s-au sfiit sa devina propagandabili. Eroare sau tribut? Cateodata tribut, dar niciodata eroare… 2. Activisti culturali, oameni foarte des mediatizati, cu buna stiinta, de partid, deoarece prin obedienta si lipsa de talent puteau servi ca un contramodel pentru tinerii rebeli care doreau un suflu nou in literatura romana. Acesti activisti culturali se regaseau in conducerea ziarelor si revistelor, in conducerea televiziunii si a radioului. Ei indeplinesc simultan si activitatea de cenzura acolo unde isi desfasoara activitatea. Daca am realiza un tabel comparativ sincronic cu aparitiile literare din Occident am fi ingroziti de temele provinciale si marginale care se incurajeaza in literatura romana… 3. Anonimii si veleitarii. Erau oameni provenind din diverse sectoare de activitate care vedeau in cultul lui Ceausescu o ocazie de afirmare in spatiul literaturii. Ei au avantajul de-a aparea langa nume reprezentative tocmai din cauza uniformizarii limbajului poetic. 4. Romanii din exilul colaborationist. In revista pariziana Ethos, Antologia rusinii reluata dupa o intrerupere de zece ani, este insotita de o rubrica paralela intitulata "Romani deplasati". Aici sunt demascati reprezentantii asa numitului exil colaborationist care din diverse motive scriau in presa colaborationista, Europa si Neamul romanesc, Noi, tracii, dar mai ales in organul partidului Tribuna Romaniei, mostenitorul Glasului Patriei."
Ar trebui sa spun in incheiere ca Virgil Ierunca a realizat Antologia la inceput in revista Romania muncitoare, incepand cu noiembrie 1957, perioada care a durat pana in 1961. A reluat-o in revistele Ethos, Limite, Contrapunct, Lupta. S-a ocupat de aceasta antologie pana in 1989, care a fost, se poate spune, o constanta a activitatii sale, considerand ca astfel poate asana ceva din marea mlastina in care parea ca se impotmolise ireversibil destinul poporului roman.
Inca o data evidentiez meritele celor doi editori care cu rabdare si fiind permanent constienti cumva de inactualitatea intreprinderii lor, asa cum si marturisesc in prefata, au dus la bun sfarsit o munca minutioasa, ca munca oricarui realizator de editie.
De ce Humanitas?
Vorbind cu Nicolae Merisanu acesta mi-a spus un lucru care pune pe ganduri. Cartea de fata nu trebuia sa apara la Humanitas, ci la INMER, Institutul National pentru Memoria Exilui romanesc, institut sub egida caruia, in ultimul timp cel putin, au aparut documente valoroase, cum ar fi dosarul fratilor Farcasanu si cazul Silviu Craciunas. Nu a aparut deoarece directorul institutului, seniorul liberal Dinu Zamfirescu, a dorit sa fie indepartate din actuala editie a Antologiei nume grele precum Serban Cioculescu, Dan Berindei, Domokos Geza, Constantin si Dinu Giurescu, Valeriu Rapeanu. Spune dl Merisanu: "Acest fapt a generat reactia mea si a lui Dan Talos denuntand in presa actul de cenzura… Al doilea motiv (al aparitiei la Humanitas) este legat de Gabriel Liiceanu, legatarul testamentar al lui Virgil Ierunca, fara acordul caruia cartea nu ar fi vazut lumina tiparului… In opinia noastra Antologia rusinii este cea mai imporanta carte de morala a anului." De acord, dar formuland intrebarea de la inceput: cui ii e mai e rusine in ziua de azi?
