Sărbătorile femeiești tare trebuie păzite, mai tare decât cele bărbătești, pentru că femeia e mai iute. Într-o sărbătoare femeiască cum e Chirica, Marina, Catrina, Nicuvioasa (Cuvioasa Paraschiva), ia să îndrăznești ceva și-i vei videa! Da în sărbătorile bărbătești, cum e Sf. Gheorghe, ori Sf. Niculai etc., chiar să îndrăznești să lucrezi, nu ți-e nimică, că bărbatul e mai îngăduitor, după cum e și Sfântul Soare – el totdeauna luminează, da femeia, încă luna, ea câteva zile cât e plină luminează, că se vede noaptea ca de la soare, și pe urmă iar se pișcă! Ia uite-te la Dochia amu, ce direge! Amu-i ploaie, amu cald, amu vânt, iar frumos; așa-i femeia!
Denumire populară: mart, marte, mațiu, mărțișor (Marte/Strâmbă parte/La o parte), Marta, germănar (încolțitorul), făurel.
Tradiții. Mart e cea mai nesănătoasă lună. Mart se numără din ziua de Sf. Toader și ține mai tot postul. În ziua ceea femeile pân-la amiazăzi se lau, ca să fie sănătoase și să nu aibă visuri rele, că visuri rele ca în luna lui Mart n-ai tot anul, dar să nu le ții în samă. Visurile cele rele sunt din pricina strigoaicelor, că atunci umblă mai tare. În săptămâna lui Sf. Toader, cum se asfințește soarele, nu se iese din casă, nici nu se aduce apă, căci strigoaicele atunci umblă cu moroaicele și cu vârlacii și spre Sf. Toader țin sesie, ce au să facă peste tot anul, și umblă tot postul.
Făurel (Mart) spune că lui, dacă nu i-ar fi rușine de frate-său cel mare, de Faur, ar degera vițelul în vacă și oala în foc, și copilul în pântece la mamă, dar el e numai iute, n-are putere. Mart a luat de la Faur două zile și ei pe acelea se bat. În mart, când e vântul cel mare, cu ger, atunci e bătaia lor, se prind, se sfarmă. Mart a luat de la toate lunile câteva zile, ca să arate că el e mai tare, și de aceea el are mai multe zile decât lunile celelalte.
Zice că a chemat odată Mart pe Prier la banchet. Se duce Prier și se sfătuiește cu Mai, ce să facă: să se ducă ori să nu se ducă. „Du-te, zice Mai, da el e un șugubăț, râde de oameni; tu când te-i duce, să iei cu tine sania și căruța, ș-o luntre, că altfel n-ai ieși bine.” Se duce Prier. Îl vede pe Mart și îl întreabă: „Da ce aduci atâtea halaturi, frate?” „Apoi dă, la gospodăria omului sunt bune de toate.” Stă el o zi, stă două, stă trei. Încearcă Mart când cu omăt și viscol – lui Prier nici nu-i pasă, că el are sanie. Dă o ploaie și se face glod. Prier are căruță. Rupe podurile, curg puhoaiele. Prier merge cu luntrea. Vede Mart că nu-i poate face nimică. Îl cheamă și-l întreabă să îi spuie cine l-a învățat ca să vie așa.Prier n-are ce lucra și îi spune că Mai. „Ei, las dar că-i voi ținea eu și lui vreo două brumi, ca să veștejesc florile cele falnice, dar care îl fălesc pe dânsul toți!” Și de atuncea în mai totdeauna sunt brumi, că Mart i le dă, de ciudă.
Ca personaj mitic, Marta este celebrată în luna martie, în ziua cu lună plină. În martie, la luna nouă, gospodina ia mătura și, măturând, zice: „Mart în casă, puricii afară!”
Urzica e buruiana lui Mart, e ca Mart de iute și tare, cine o mănâncă se întărește. E cea dintâi buruiană. Ghioceii mici, micșinelele, cocoșeii, viorelele, pupăza, rujițele, fragile, brebeneii și agricele, toate aceste flori acum în luna lui mărțișor adunate și împreunate se leagă laolaltă și astfel se aruncă în apă curgătoare, spre a le duce apa în sânul său întru iertarea păcatelor celui ce le-a împreunat și aruncat în apă, căci aceste flori se socot ca opt frați (patru frați și patru surori) și un tată (ghiocelul), conturbați, zgoniți și în lume risipiți de mama vitregă, după ce tatăl ghiocelul a plecat spre a-i căuta și iar a-i împreuna.
Puricele ce vei prinde întâi în luna lui mart nu trebuie ucis, că altfel te frig puricii pe vară. Dacă vrei să nu te mănânce puricii, să nu le zici pe nume, nici să nu-i omori în luna lui mart. Șerpele prins în luna lui mart e bun de leac. Să nu zici șerpe în luna lui mart, căci toată vara își iese în cale. În luna lui mart cine prinde un șarpe și îi taie capul cu o para, acel cap de șarpe este bun de dragoste.
În luna lui mărțișor femeile descântătoare și fermecătoare au datina de iau sau pun mâna pe un șarpe, care le dă apoi leac peste tot anul și cu deosebire vindecă prin descântecul de friguri, frigurile cele îmbătrânite. Tot în această lună punând mâna oricine pe un șerpe, rămâne sănătos peste tot anul și depărtează orice dorește de grumaz, punând degetul sau mâna pe locul ce dorește. Când vei vedea întâia dată un șerpe în luna lui mart, să-i tai capul cu o pară de argint, în gură să-i pui un cățel de usturoi și să-i pui capul sub pridvorul unei biserici. La nouă zile după ce l-ai pus în pământ sub pridvor, să cauți în locul acela, și ce buruiană va fi crescut din gura șerpelui s-o iei, s-o porți cu tine orișiunde. Pe unde vei merge cu această buruiană, toate celelalte buruiene și copaci au să vorbească cu tine și-ți spun de ce leac sunt bune și cum le cheamă.
Apa de ploaie din luna lui martie se adună. Se zice că e bună de multe lucruri. Se folosesc de ea fetele, spălându-se pe obraz, zice că întinde pielea. În luna lui martie se afumă în toate zilele casele cu rădăcină de iarbă-mare. Neaua de Mărțișor împuținează vinul. În luna lui Mart cine are gutunar e sănătos peste an.
Prevestiri de timp. Martie vânturos – mai frumos. Dacă martie-i cu rouă, după Paști mult plouă. Martie răcoros nu aduce an mănos. Cu cât mai uscat va fi martie, cu atât mai umed va fi aprilie. Roua din martie se face ploaie în aprilie. Tunete în martie arată an mănos. Vântul de martie e vânt tânăr, cu furtuni, vânt iute, vânt ce arată primăvară. Dacă cântă cucul în luna lui mart, pe la început, are să fie anul mănos. Dacă în Mărțișor nu poți semăna ovăzul de ploi multe, atunci nici toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe. Mărțișor zbicit – primăvară frumoasă.
*
Sursă: Olteanu, A. (2001) Calendele poporului român. București: Paideia.
