Pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea reintra, oficial, în componenţa statului român modern. Congresul de pace de la Berlin, din iunie – iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra ținutului. De patru ani, prin votul parlamentarilor, 14 noiembrie este zi de sărbătoare națională în România.
Proclamația lui Carol I
Carol I a rostit, în dimineața zilei de 14 noiembrie 1878, în proclamația către viitorii dobrogeni, cuvinte care aveau să facă istorie. Acesta, împreună cu prim-ministrul Ion. C. Brătianu, s-au îmbarcat de la Brăila pe vasul Ştefan cel Mare şi au debarcat în Dobrogea, la Ghecet, unde au fost întâmpinaţi de numeroşi dobrogeni, de etnii diferite: români, turci, tătari şi bulgari. În Proclamaţia către dobrogeni, viitorul rege Carol I punea onoarea înaintea proprietății și în îndemna pe aceștia să slujească drapelul românesc și să iubească țara.
„Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi o cârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă. Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii.(..) Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră.”, spunea Carol I.
Tochitură gratis pentru toți pensionarii (și nu numai)
Pentru autorităţile locale, Ziua Dobrogei a fost un prilej de a oferi mâncare gratuit și de a organiza spectacole și târguri culinare cu vânzare. Primăria Municipiului Constanța, prin Serviciul Public de Asistență Socială, a pregătit aproximativ 30.000 de porții de tochitură dobrogeană care au fost servite gratuit în zona pavilioanelor pentru pensionari situate în cinci zone din oraș. Deși inițial numai seniorii trebuia să beneficieze de ea, a primit toată lumea, cu mic, cu mare.
Mâncarea a fost acompaniată de momente artistice din folclorul etniilor din Dobrogea. „Lumea bună mă iubește/ Lumea rea mă dușmănește,/ Să vorbească rău, nu bine/ Ei n-or să fie ca mine.” răsuna din boxe. Toată distracția s-a întins pe parcursul a cinci ore.
După-amiază a avut loc evenimentul „Zilele Dobrogei”, la Pavilionul Expozițional, eveniment organizat de Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanta, ȋn parteneriat cu Primăria Municipiului Constanța, Consiliul Județean Constanţa, cu sprijinul Consiliului Județean Tulcea şi al Asociației de Management al Destinației Turistice Delta-Dunării, organizează, până sâmbătă, la Pavilionul Expozițional din Mamaia, evenimentul „Zilele Dobrogei”. „Surprizele se vor ține lanț. Pofticioșii vor avea ocazia să guste și să cumpere preparate tradiționale dobrogene, dar și vinuri autohtone, direct de la producători. Programul artistic va fi susținut de artiști dobrogeni” , spun organizatorii. Accestul este gratuit.
Ce s-a întâmplat în Tulcea
În perioada 12-14 noiembrie 2018, Consiliul Județean Tulcea în colaborare cu Primăria Municipiului Tulcea a organizat o serie de evenimente dedicate atât aniversării Centenarului României (1918-2018), cât și împlinirii a 140 de ani de la Unirea Dobrogei cu Patria Mamă. Unul dintre ele a fost „Gala 100 – Oameni pentru Tulcea, Oameni pentru România“ finanțată de Ministerul Culturii și Identității Naționale, în care 100 de personalități din domenii ca educație, sănătate, cultură, cercetare, artă, administrație au primit plachete aniversare, personalizate pentru Centenar. De asemenea, au fost premiați veteranii de război din județul Tulcea și au avut loc o lansare de carte, „140 de ani de la Unirea Dobrogei cu România/Studii istorice”, și festivitatea de premiere a Concursului de studii istorice pe tema unirii Dobrogei cu România – 14 noiembrie 1878. Pe 13 noiembrie a avut loc ședința solemnă comună a Consiliului Județean Tulcea și Consiliului Județean Constanța, pentru aniversarea a 140 de ani de la Unirea Dobrogei cu țara Mamă România. În luna octombrie, la Constanța, președintele Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu și președintele Consiliului Județean Constanța, Horia Marius Țuțuianu au semnat un Act de promisiune civică, potrivit căruia membrii Consiliului Județean Constanța și ai Consiliului Județean Tulcea vor depune împreună toate eforturile în vederea realizării proiectelor necesare pentru dezvoltarea Regiunii „Dobrogea”.
Un drept istoric
Istoricii constănțeni spun că reintrarea Dobrogei în componența statului român a fost un drept istoric.
„Pentru dobrogeni, ziua de 14 noiembrie este o zi specială: este ziua în care, în anul 1878, Dobrogea a reintrat, oficial, în componenţa statului român modern. Congresul de pace de la Berlin, din iunie – iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei. De ce drept istoric? Pentru că Mircea cel Bătrân, domnitorul Ţării Româneşti, îşi întinsese stăpânirea, la sfârşitul secolului al XIV-lea, până la Marea Neagră. După moartea sa, Dobrogea a intrat în componenţa Imperiului otoman, însă teritoriul ei nu a fost integrat total structurilor noului stăpân. Până în secolul al XVIII-lea, ea nu a fost decât o provincie de margine a imperiului. Populaţia românească a continuat să vieţuiască atât în mediul rural, cât şi în cel urban. Sunt opinii conform cărora Vlad Tepeş şi Mihai Viteazul au stăpânit şi ei părţi din Dobrogea, pentru scurte perioade de timp. (…) În anii 1877 – 1878, s-a desfăşurat conflictul militar dintre Imperiul ţarist şi Imperiul otoman, al cărui principal scop a fost reorganizarea Ţărilor Balcanice. România a intrat în acest război pentru a-şi cuceri, pe câmpul de luptă, independenţa proclamată în ziua de 9 mai 1877. La Congresul de pace de la Berlin, desfăşurat în perioada 13 iunie – 13 iulie 1878, a fost recunoscută independenţa României, dar în mod condiţionat. Dobrogea şi Delta Dunării au intrat în componenţa statului român, însă, în schimbul lor, Rusia a luat statului român cele trei judeţe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad şi Ismail.”, spune cercetătorul științific Sorin Colesniuc.
Zi importantă pentru marina militară
Cu ocazia acestei zile, Forțene Navale Române au transmis că Marina Militară Română a avut o evoluție strâns legată de ultimii 140 de ani de istorie ai Dobrogei.
„Unul dintre cele mai importante aspecte ale revenirii Dobrogei în hotarele României, la data de 14 noiembrie 1878, este faptul că, prin cei 245 km de litoral românesc la Marea Neagră, țara noastră a recăpătat deschiderea la Oceanul Planetar, iar pentru Marina Militară Română a însemnat începutul dezvoltării segmentului maritim, în plus față de structurile fluviale, ale infanteriei marine sau ale aviației navale.”, au spus reprezentanții Statului Major al Forţelor Navale.
Aceștia au marcat momentul printr-un ceremonial militar și religios organizat la Monumentul Independenței din municipiul Tulcea, și expoziția de carte cu tema „140 de ani – Dobrogea noastră!”, la Cercul Militar din Mangalia. Astăzi va avea loc vernisajul expoziției de pictură cu tematică marină, intitulată „Tărâm dobrogean”, precum și lansarea cărții „Desculț prin rai” ambele fiind semnate de Luiza Cala.
Cum s-a dezvoltat Marina Militară Română
După revenirea Dobrogei la Patria-mamă, dezvoltarea Marinei Militare Române s-a împletit cu destinele românești ale ținutului cuprins între Dunăre și Marea Neagră, parcurgând numeroase programe de dotare și de modernizare, adaptate la noile cerințe de apărare a litoralului maritim și a gurilor Dunării.
Prima navă militară maritimă, intrată în serviciul Marinei Militare Române în anul 1880, a fost canoniera „Grivița”, iar în anul 1881 a intrat în dotare prima navă-școală, botezată „Mircea”, un velier cu două catarge (tip Bric). De altfel, în perioada 1881-1912, au fost aplicate trei programe de dotare cu nave militare maritime și fluviale și au mai intrat în serviciu trei șalupe canoniere, un torpilor de baraj, două torpiloare, şalupe de poliţie, un crucişător, trei canoniere şi trei torpiloare fluviale, patru monitoare și opt vedete fluviale.
Crucişătorul a fost construit la Newcastle, Marea Britanie, și a fost lansat la apă la data de 13 decembrie 1887, fiind botezat „Elisabeta”. Acesta a efectuat, împreună cu bricul „Mircea”, numeroase marșuri de instrucţie în Marea Neagră şi în Marea Mediterana, reprezentând România, cu onoare, la diferite serbări nautice ale vremii.
Mai târziu, în anul 1896, Marina Militară Română a suferit o serie de modificări, conform Legii pentru organizarea Flotilei de Război, prin care a fost împărţită în două divizii: Divizia de Mare și Divizia de Dunăre
Doi ani mai târziu, în anul 1898, prin Legea de organizare a Marinei Militare, denumirea de Flotilă a fost înlocuită cu cea de Marina Militară, Comandamentul Marinei Militare a fost dislocat în garnizoana București, Divizia de Mare avea comandamentul în garnizoana Constanța, iar Divizia de Dunăre era dislocată în garnizoana Galați. Totodată, în premieră naţională, gradele ofiţerilor de marină au primit denumirile specifice acestei arme.
Prin aceeași lege din anul 1898, portul Constanţa devenea principala bază navală a navelor maritime de război ale României, iar prin decizia Comandamentului Marinei din anul 1899, Școala de Marină şi Școala de Aplicaţie a Sublocotenenţilor de Marină au fost mutate de la Galaţi la Constanţa, în noul local de pe strada Traian nr. 53 (actualul sediu al Muzeului Marinei Române) sub denumirea „Şcolile Marinei”.
Aceste transformări și reorganizări importante al Marinei Militare Române, care au avut loc la numai 20 de ani de la revenirea Dobrogei la România, au impulsionat dezvoltarea socială și economică a orașului Constanța, dar și a Dobrogei. În plus, la cumpăna dintre secolele XIX și XX, prin eforturile lor, marinarii militari români au așezat România în rândul țărilor cu o tradiție îndelungată în domeniul hidrografiei maritime, prin realizarea primei hărți marine românești, pentru coasta vestică a Mării Negre, care a fost premiată cu medalia de aur la Expoziția universală de la Paris, din anul 1900,
Cel de-al doilea Război Balcanic
În perioada 1912-1913, Marina Militară Română a participat la cel de-al Doilea Război Balcanic, navele militare ale Diviziei de Dunăre fiind implicate în diferite acțiuni de luptă, care pot fi considerate o avanpremieră pentru Marina Militară Română, ce urma să se confrunte cu situaţii de mult mai dificile în timpul Primului Război Mondial, în perioada 1916-1918.
În prima conflagrație modială, marinarii militari români au îndeplinit misiuni diverse, precum atacul de la 14 august 1916 asupra flotei austro-ungare, în portul dunărean Rusciuk, misiuni de apărare a capului de pod de la Turtucaia şi de protecție a retragerii trupelor române din această zonă, precum şi susţinerea flancului drept al armatei de uscat din Dobrogea, sub focul artileriei germane. Referindu-se la modul în care Marina Militară Română a susţinut trupele de uscat, reuşind să înainteze sub tirul a şapte baterii grele germane, în amintirile sale, contraamiralul Negrescu spunea că „Zilele de urmărire a flancului stâng al armatei germane din Dobrogea şi zilele de la Rasova, vor forma pururea pagini de glorie, pentru mica dar brava şi neobosita Flotilă Română”.
În anul 1917, Marina Militară Română, în cooperare cu armata de uscat, a contribuit la apărarea frontului danubian, bombardând cu artileria navelor, bateriile inamice de la Tulcea, dar a depus eforturi semnificative şi pentru asigurarea transporturilor fluviale, între Galaţi şi gurile Dunării. În ultimul an de război, în anul 1918, Marina Militară a preluat una dintre cele mai dificile misiuni, respectiv deminarea Dunării și a apelor litorale de pe țărmul românesc al Mării Negre, pentru asigurarea securității navigației.
Pentru aceste misiuni, România a cumpărat de la Franța, imediat după război, patru canoniere, pe care le-a botezat cu numele unor eroi marinari căzuți la datorie în Primul Război Mondial, una dintre aceste nave fiind canoniera „Eugen Stihi”, care s-a aflat în serviciul Marinei Militare Române timp de 84 de ani, în perioada 1920-2004.
